Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat datoria fiecăruia dintre noi de a îi iubi pe toți semenii noștri, pentru că Isus ne-a iubit primul. El ne-a dăruit iubirea, iertarea și puterea de a urma exemplul Său.
Evanghelia de astăzi, a bunului samarinean, este plină de simboluri. În această parabolă ne este prezentat un om care a fost bătut și jefuit, și care a fost abandonat la marginea drumului. De acest rănit s-a apropiat un preot și un levit, care erau exemple de oameni care respectau legea Vechiului Testament. Fiecare dintre ei pleacă mai departe, fără să se abată de la drumul lor, ignorând suferința semenului căzut. Dar, pe lângă cel care zace trece un al treilea personaj, un samarinean, acesta fiind în afara legii. Tocmai acest samarinean se îngrijește de cel tâlhărit și îl duce la o casă de oaspeți spre a fi tratat. Vedem cum doi oameni ai Legii abandonează logica iubirii, iar un samarinean care este în afara legii, exercitând iubirea, devine plinitor de lege.
Preasfinția Sa a amintit că ori de câte ori ni se pare că Dumnezeu ne-a abandonat sau atunci când ne este greu să iubim, să ne aducem aminte că odată, un om, cobora de la Ierusalim spre Ierihon, și acel om era Isus, samarineanul milostiv, care ne-a iubit nu doar atunci, ci ne iubește în fiecare clipă.
Îndemnul de final al Preasfinției Sale a fost să medităm la cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul care zicea că oricât de gravă ar fi căderea noastră, Dumnezeu are brațele mai lungi decât această cădere.