Marţi, 16 februarie 2021, PS Iosif Păuleţ a trimis un mesaj pentru Postul Mare, către preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii diecezei. Mesajul episcopului este structurat pe cele trei teme ale mesajului Papei Francisc pentru Postul Mare: reînnoirea credinţei, reînnoirea speranţei şi reînnoirea iubirii.
Sfinţiile Voastre, dragi persoane consacrate, iubiţi credincioşi,
Sfântul Părinte Papa Francisc, în mesajul pentru Postul Mare 2021, inspirându-se din cuvintele lui Isus, prin care a anunţat apropiata sa pătimire discipolilor săi: „Iată, noi urcăm la Ierusalim…” (Mt 20,18), ne invită pe toţi să-l urmăm cu încredere pe Cristos pe drumul crucii pentru a experimenta împreună bucuria învierii, fundament al speranţei noastre. În mod special, Sfântul Părinte ne invită să trăim Postul Mare ca un timp potrivit pentru a reînnoi cele trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi iubirea. Scrie Papa Francisc: „În acest timp de convertire reînnoim credinţa noastră, luăm «apa vie» a speranţei şi primim cu inimă deschisă iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în fraţi şi surori în Cristos.”
Credinţa, speranţa şi iubirea sunt trei aspecte ale vieţii creştine strâns legate între ele. Acestea reflectă inefabila dorinţă de Dumnezeu înscrisă în inima fiecărui om şi exprimă viaţa teologală a creştinului care, răspunzând în mod liber harului divin, se deschide promisiunii vieţii veşnice, pe care Dumnezeu ne-a făcut-o în Cristos Isus, Mântuitorul nostru.
A reînnoi credinţa
Credinţa nu este un act formal pe care îl împlinim o dată pentru totdeauna. Ea nu este nici măcar răspuns individual pe care fiecare dintre noi îl dă lui Dumnezeu pornind de la convingerile sale interioare. Credinţa este, în schimb, un dar pe care îl primim în mod gratuit din partea lui Dumnezeu, prin intermediul căruia se stabileşte o relaţie de comuniune între noi şi Dumnezeu. Fiind vorba despre o relaţie, este evident că e caracterizată de dinamism. Aceasta înseamnă că suntem chemaţi să cultivăm şi să alimentăm zi de zi credinţa noastră. Timpul Postului Mare este un timp special în care avem posibilitatea să facem acest lucru, apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu şi de cuvântul său, animaţi fiind de dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pentru a-l putea iubi mai mult.
Să încercăm, aşadar, să ne reînnoim credinţa în acest timp special de har, oferind mai mult spaţiu rugăciunii. Sfânta Liturghie să devină pentru fiecare dintre noi o adevărată prioritate, un moment privilegiat care să ne adune împreună în jurul lui Isus, pentru că numai el ne poate oferi pacea şi lumina de care avem nevoie. Meditarea suferinţelor lui Cristos, prin participarea cu credinţă la Calea sfintei cruci, să ne ajute să înţelegem negrăita iubire a lui Dumnezeu, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire, „nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi” (Rom 8,32).
A reînnoi speranţa
Chiar dacă trăim timpuri dificile, în care totul pare fragil şi nesigur, iar viitorul este pus sub semnul incertitudinii, Sfântul Părinte ne aminteşte că „timpul Postului Mare este făcut pentru a spera, pentru a ne îndrepta din nou privirea spre răbdarea lui Dumnezeu” şi la grija sa părintească, pe care nu oboseşte să le arate oamenilor şi întregii creaţii. Iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu pot fi experimentate şi celebrate mai ales în sacramentul Reconcilierii. Doar primind iertarea lui Dumnezeu vom putea lăsa să înflorească în noi viaţa cea nouă a Duhului, capabilă să ne transforme în oameni ai speranţei, promotori ai binelui şi profeţi ai unui viitor mai bun.
Într-un timp marcat de atâta suferinţă, frică, singurătate, incertitudine cu privire la ceea ce ne aşteaptă, este nevoie de speranţă şi de oameni ai speranţei. Iată de ce am voit ca acest an liturgic să fie pus sub semnul speranţei creştine. Să ne străduim cu toţii, mai ales în timpul Postului Mare, să purtăm speranţă în inimile celor care trăiesc alături de noi. În mod special, aşa cum ne învaţă Sfântul Părinte, „să fim mai atenţi să «spunem cuvinte care încurajează, care întăresc, care dau putere, care consolează, care stimulează, în loc de cuvinte care umilesc, care întristează, care supără, care dispreţuiesc» (Fratelli tutti, 223). Uneori, pentru a da speranţă, este suficient a fi «persoană gentilă, care pune deoparte preocupările sale şi urgenţele sale pentru a acorda atenţie, pentru a dărui un zâmbet, pentru a spune un cuvânt de îmbărbătare, pentru a face posibil un spaţiu de ascultare în mijlocul atâtor indiferenţe» (ibid., 224).”
A reînnoi iubirea
În sfârşit, suntem cu toţii chemaţi să pătrundem mai adânc în misterul iubirii lui Dumnezeu, convertindu-ne tot mai mult la iubirea sa. Conştientizarea negrăitei iubiri a lui Dumnezeu ne va deschide cu siguranţă inimile spre nevoile fraţilor noştri. Într-adevăr, iubirea presupune un circuit. Ea este asemenea respiraţiei: primeşti şi dai; primeşti iubirea gratuită a lui Dumnezeu şi o dai mai departe semenilor. Şi cu cât primeşti mai mult, cu atât dai mai mult…
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Urmând îndemnurile Sfântului Părinte, să ne străduim să trăim cu adevărat un Post Mare al fraternităţii, al comuniunii şi al solidarităţii. Chemarea pe care Sfânta Biserică ne-o adresează în Miercurea Cenuşii: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, rugăciunea şi faptele de milostenie să ne întărească în inimi credinţa în Cristos cel viu, să ne transforme în oameni ai speranţei şi să ne înflăcăreze iubirea!
Sfânta Fecioară Maria, care l-a urmat pe Fiul său pe drumul crucii înainte de a fi fost făcută părtaşă de bucuria învierii, să mijlocească pentru noi şi să ne susţină pe drumul reînnoirii noastre spirituale!
Binecuvântarea Domnului să ne însoţească pe calea spre lumina pascală!