Este important să asculți și să validezi ceea ce trăiește în acele momente. Să ii confirmi că înțelegi cât de dureros este pentru el cele întâmplate și sa îl încurajezi sa dea un nume sentimentelor pe care le simte. Nu încerca să calmezi lucrurile cu fraze de genul: „Așa a vrut soarta sa se întâmple” sau „Dumnezeu nu ne dă numai cât putem duce. Treci tu și peste asta.” Nimeni nu vrea să audă așa ceva. E un mod de a transmite că ceea ce trăiește în acele momente nu este suficient de important pentru a se oferi atenție.
Fiecare jelește in felul propriu, nu încerca să compari cu situația ta sau cu a altcuiva care trece prin situații similare. Da, exista suferințe mai mari în jurul nostru, incomparabile cu ale noastre, însă atunci când suferim, nu putem compara durerea. Ea este simțită de fiecare în parte în forme diferite, este procesată diferit de la persoană la persoană și nu trebuie minimizată.
Cel mai simplu și de folos lucru pe care poți să îl faci este să îl asiguri de disponibilitatea ta pentru a-i asculta gândurile și de faptul că ești prezent dacă are nevoie de tine. Poți întreba „ce aș putea face pentru tine? Este un mod în care pot să te susțin?”, însă nu încerca să îi dai soluții la problemă dacă nu le solicită și nu încerca să ii spui ce ai face tu în locul lui. Riști să primești niște răspunsuri impulsive și răutăcioase. Iar dacă acest lucru se întâmplă, nu o lua personal. În momentele dificile, dureroase, este greu sa apreciezi ajutorul și bunele intenții ale celorlalți.
Oferiți timp celor dragi să se vindece, fiind pregătiți să ii susțineți atunci când vor veni către voi pentru sprijin.
Mai multe articole semnate de Ioana-Lorena Marchiș puteți găsi accesând următorul link:
https://www.facebook.com/profile.php?id=100087801557217
Psiholog Ioana-Lorena Marchis