Florian Sălăjeanu, proaspăt ales în echipa de conducere a PSD Maramureș, a postat pe FB o poză în care apare în ținută de alpinist, cu explicația „Răsărit de soare pe Muntele Ararat”.
Soare, soare dar trimiterea i-a cam băgat pe mulți în ceață. Să fie vorba doar de un simplu fenomen natural surprins într-un loc cu conotații deosebite, sau de un mesaj subliminal adresat mediului politic local?
Se știe că muntele respectiv e subiect de dispută între Turcia și Armenia, prima o țară musulmană, a doua ortodoxă, legată mai ales de simboluri. Armenia a pus muntele pe stemă deși, geografic, acesta e situat în Anatolia turcească. Turcii au protesta pentru că nu ar fi corect ca muntele să fie un simbol al unei țări care nu îl are în granițele sale.
A rămas celebră poziția cunoscutului diplomat sovietic Andrei Gromîko, ministru de externe, care a spus că „și Turcia are pe stemă semiluna, care nu-i aparține din moment ce Luna poate fi văzută de toată lumea”.
Cred că nou intratul în politica locală s-a referit la Muntele Arafat ca și loc biblic unde Arca lui Noe ar fi ajuns în vremea marelui potop, fapt pomenit și în Coran. Asta ar avea o semnificație, se leagă de timpurile actuale.
În situația în care Florian, după cum se aude la bursa zvonurilor, ar fi printre cei testați pentru a fi candidatul PSD la primăria Baia Mare, mențiunea cu „răsăritul de soare” capătă semnificații legate de posibilul „salvator” al navei social-democrate, aflată în derivă de peste trei decenii, care n-a reușit să acosteze în portul mult visat. Sugerează Florian că el ar putea fi salvatorul Noe?
Tot ce se poate. Problema e că automat au venit și argumentele celor care îl contestă deși încă nici n-a ajuns bine pe puntea navei aflată sub pavilion trandafiriu. Printre altele i se reproșează că el ar fi prieten la „carabinieră” cu un alt politician alpinist, liberalul Cristian Niculescu Țîgîrlaș, mentorul său politic.
Sigur că lumea e rea. Mai ales cea din zona politicului. Poate că simpaticul personaj n-a avut nicio intenție cu postarea respectivă legată de noua sa calitate politică. Pur și simplu s-a bucurat că a putut ajunge într-un loc binecuvântat, motiv pentru care ne-a transmis și nouă starea sa.
Noi, privitorii, suntem convinși de bunele sale intenții. Rămâne să-i convingă și pe cerberii politici cu care s-a aliat.
Altfel, „răsăritul” de soare ar putea deveni „apus”… mult prea devreme…
Grigore Ciascai