Răsturnare de situaţie în cel mai mare proces din Maramureş care durează de aproximativ 25 de ani. Miza este de 550 de milioane de euro, atât cât valorează cele 17.000 de hectare de pădure pe care le revendică Composesoratul Borşa.
Soarta procesului ar putea să fie schimbată de o descoperire de ultim moment făcută chiar în fostul sediu al Composesoratului, o clădire care a fost demolată recent.
“Situaţia reală în privinţa terenurilor care s-au aflat în gestiunea fostului Composesorat Nobil Borşa a venit în urma identificării unor documente găsite recent în timp ce se demola vechea casă în care a funcţionat încă doi ani după al Doilea Război Mondial sediul composesoratului din oraş. Dintr-o citire sumară a documentelor găsite, majoritatea scrise în limba maghiară, dar şi română, am stabilit că vechii deţinători aveau, conform documentelor datate pe perioada anilor 1933- 1947, doar 6.036 hectare de suprafaţă deţinută şi nicidecum peste 17.000 ha aşa cum au solicitat din partea statului de-a lungul unor lungi procese”, a spus pentru Agerpres Ion Sorin Timiş, primarul oraşului Borşa.
Primarul oraşului Borşa a mai arătat că sacii cu documente găsite în clădirea demolată care a aparţinut până în anul 1947 fostului Composesorat Nobil Borşa urmează a fi triaţi, documentele traduse şi făcută publică situaţia reală.
‘Avem câţiva saci de documente găsite, câteva le-am tradus, însă urmează să traducem toate documentele în limba maghiară pentru a avea o imagine cât mai precisă în privinţa fostului domeniu composesoral. Până în acest moment, numai din documentele întocmite în limba română ne-am edificat asupra suprafeţelor de teren deţinute de fiecare membru, dar şi cui au fost transmise drepturile de membru moştenitor în urma decesului acestor membri (…) Consider că din acest moment putem avea o altă abordare în relaţia statului cu actuala Asociaţie Composesorală Borşa, renumită pentru revendicările uriaşe de terenuri împădurite, în ultimii ani’, a mai spus Sorin Timiş.
Vechiul domeniu deţinut de Composesoratului Nobil Borşa se întindea pe o suprafaţă de mai multe mii de hectare de pădure, de la gura Cislişoarei până la Poiana 3 Râuri.