Vezi VIDEO
Trustul de presa Emaramures initiaza in aceasta vara o campanie care isi propune sa promoveze locurile, oamenii si povestile cu care Maramuresul se poate mandri. Indemnul nostru este „(re)Descopera Maramuresul”! Vremea pare parca incremenita de cum ajungi la Chiuzbaia, satul cu cele mai multe valtori din Maramures. Valea ingusta, umbrita de Muntii Gutai, pastreaza inca aroma trecutului in grinzile innegrite de trecerea anilor si in scandurile de lemn ce adapostesc precursoarea masinii de spalat cu bule de aer, valtoarea.
De sute de ani morosenii din Chiuzbaia au spalat cergile si gubele traditionale cu apa curata de munte si sapun facut la caldare. Si le mai spala si azi, chiar daca obiceiul se pierde, cate putin, cu fiecare generatie de tineri ce se plimba prin sat cu ATV-ul si tableta la cingatoare. Dar, cata vreme valea va mai avea un strop de apa, valtorile vor ramane martorii tacuti ai istoriei.
“Valtorile de aici au peste 100 de ani. Noi am mai modernizat-o, am mai renovat-o, am mai turnat niste beton, ca erau doar niste lemne si niste bolonavi. Ii mai modernizata putin ca sa ne putem folosi de ea si noi si cei din sat si orice care vrea sa vina sa spele. E o masina de spalat fara curent, in aer liber. E cea mai sanatoasa pentru tesatura. Lana nu se poate spala in masina de spalat. De fapt pentru asta a si fost facuta valtoarea, pentru lana”, a explicat Smaranda Abrihan, in timp ce invartea o cerga in apa curate din valtoare.
Inainte de Revolutia din ’89 numai cine nu dorea nu avea o valtoare in Chiuzbaia, iar oamenii de la oras faceau coada la spalat de covoare mai ales vara si inainte de sarbatori. Acum au mai ramas doar 10 valtori, iar oameni vin tot mai putini, pentru ca spalatoriile si curatatoriile chimice au impanzit orasul si putini mai stiu cat de bine se spala covoarele la valtoare.
“Mai vin orasenii, dar vin mai mult sa vada. Le place aerul curat, apa. Ne spun ca vor sa vada o valtoare pe care au vazut-o numa’ la televizor sau in poza. Mai vin si sa spele cate un covor, dar mai rar. E un muzeu, sa stiti. Poate cu timpul lumea nu va mai spala deloc cu ea, dar o sa ramana, asa, ca muzeu. Eu le-am spus si la copiii mei sa o pastreze dupa ce nu o sa mai fim noi. E un lucru frumos, din mosi stramosi”, a marturisit Smaranda Abrihan.
Tanti Ana isi aminteste ca valtorile existau inca de pe vremea cand ea a venit de nora in Chiuzbaia si marturiseste ca nici nu ar sti cum sa spele altfel hainele, pentru ca ea masina de spalat nu a vazut inca.
“Sunt foarte vechi valtorile. Cand aveam io 17 ani toti aveau valtori. Era plin satul de ele. Asa se spala atunci. Eu nici acum nu am masina de spalat, asa ca hainele le spal cu mana sau la valtoare”, a marturisit Ana Gavris.
Cum strabati satul, de la un capat la altul, civilizatia si modernismul isi spun cuvantul tot mai mult, caci in fata geamurilor termopan stau acum valtorile parasite, inverzite de nepasare si distruse de ignoranta. Tinerii nici nu vor sa auda de spalatul cu apa rece, iar cei batrani pleaca dintre noi luand cu ei secretul care ne-a adus in casa masina cu bule de aer.
Sursa: Tania Purcaru