(re)DESCOPERA MARAMURESUL – Piesa de muzeu pentru altii, razboiul de tesut e folosit in continuare de o localnica din Budesti indragostita de mestesugul sau (VIDEO)

Vezi VIDEO
Trustul de presa Emaramures a initiat in aceasta vara o campanie care isi propune sa promoveze locurile, oamenii si povestile cu care Maramuresul se poate mandri. Indemnul nostru este: „(re)Descopera Maramuresul”! In tinutul de poveste al Maramuresului, orice turist are ocazia sa descopere locuri de un farmec aparte, in care portul popular, traditiile si mostenirea stramoseasca se pastreaza cu sfintenie. Intr-o perioada in care modernismul rapeste tot mai mult din farmecul zonelor traditionale, noi te invitam sa redescoperi o alta lume, un alt mod de a trai si de a fi. Astazi va invitam in gospodaria unei localnice din Budesti in care inca se mai aude bataia ritmica a razboiului de tesut cu care coase camasi traditionale, zadii sau traiste.

In timp ce pentru multi razboiul de tesut te duce cu gandul la o piesa de muzeu, in casele unor gospodari din satele din Maramures aceasta indeletnicire a ramas vie. In casa Ilenei Borodi din Budesti e mare forfota. Femeia nu mai pridideste sa alerge la treburile gospodaresti. Asa a fost obisnuita de mica. Inca de cand era de-o schioapa, Ileana Borodi a deprins mestesugul tesutului la razboi. De atunci n-a dat la o parte aceasta indeletnicire pentru ca e parte din sufletul sau.

„Eu mai tare ma ocup cu tesutul cu tiara, cu razboiul, cu cusutul camasilor femeiesti, barbatesti, de toate. Mai cos traiste, zadii. Ce se poate face in razboi. De cand ma stiu, de cand am fost mica, tot cu razboiul sunt. Mama mea m-o invatat”, marturiseste Ileana Borodi.

Femeia e mandra de activitatea sa. Recunoaste ca e costisitor sa lucrezi la o camasa cusuta la razboi de tesut, insa spune ca si satisfactia e pe masura. Localnica din Budesti e mandra de munca sa, mai ales cand isi vede camasile purtate la biserica in zilele de duminica si in sarbatori. De altfel, Ileana Borodi spune ca la biserica majoritatea celor veniti la slujba sunt imbracati in mod traditional.

A existat o perioada cand oamenii s-au lasat sedusi de modernism, insa si-au dat seama ca portul lor popular e de mare pret si ca nu poate fi chiar atat de usor de inlocuit cu imbracamintea de duzina.

„Umbla imbracate si la noi ca acum le place, care au posibilitate isi fac de asta tesuta, care nu, isi fac pe calculator. Vara se poarta. La biserica la noi nu-si lasa portul. Un pic mai inainte o prins a-l lasa, dar acum iar o revenit, aproape toata lumea din biserica e in port popular. Si la noi e plin in biserica. Portul national: camasa, sumna, nu prea marg cu bluze, cu tricouri, cu de aiestea”, a mai spus Ileana Borodi.

La un moment dat si lelea Ileana a fost tentata sa renunte la razboiul de tesut si sa isi creeze modelele de camasi pe calculator. Nu s-a regasit in aceasta activitate si a ramas tot la mestesugul sau pe care l-a deprins de la fiinta cea mai draga, mama sa.

„Se cam pierde, si eu mi-am luat calculator, dar daca sunt cu razboiul, am abandonat”, a mai aratat localnica din Budesti.

Acum, Ileana Borodi are planuri mari. Se gandeste sa le lase mostenire nepoatelor sale nu numai camasile facute de ea, dar si mestesugul acesta care starneste atata interes chiar si in randul turistilor.

„Demult o mai lucrat femeile, dar acum astea tinere nu vor sa invete. Nu vine nimeni sa intrebe: cum se tese, cum se coase. Dupa ce moare asta generatie nu mai coase nimeni, nu mai tese nimeni, nu mai lucra. Nepoatele ar fi interesate, dar is mici: una are 8, altele 10. De mi-a ajuta Dumnezeu si or mai creste, le-oi invata, ca ambitie au. Asa cand vin, intreaba: «da, buni, cum se face». O zis maica-sa ca a venit si a filma sa o vada, daca intr-o zi a vre sa puna tiare sa stie cum sa faca”, a explicat Ileana Borodi.

Femeia recunoaste ca atunci cand vede la final creatiile iesite din mana sa are o multumire sufleteasca, dar si satisfactia financiara, pentru ca o camasa traditionala cusuta la razboi nu e pentru buzunarul oricui. Pretul unei camasi de acest fel ajunge pana la o mie de euro, in timp ce modelele realizate industrial sunt putin mai ieftine, costurile putand ajunge pana la 1.000 de lei.
Sursa: Camelia Tocaci