Marele duhovnic roman, parintele Iustin Parvu, ar fi implinit astazi, 10 februarie, 96 de ani. Preotul a fost cunoscut pentru anii de temnita grea pe care i-a facut in timpul perioadei comuniste: a fost arestat in 1948, pe motive politice, si a fost condamnat initial la 12 ani de inchisoare.
Marele duhovnic a trecut prin mai multe locuri de detentie si a cunoscut inclusiv munca silnica din mina de la Baia Sprie.
In urma cu aproape doi ani, in 14 septembrie 2013, parintele Justin Parvu a fost declarat cetatean de onoare post mortem al orasului Baia-Sprie. De numele parintelui Iustin Parvu se leaga si campania impotriva documentelor de identitate biometrice, demarata la inceputul anului 2009.
Parintele Iustin Parvu s-a nascut la data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt, fiind cunoscut ca mare duhovnic si staret la Manastirea Petru Voda. In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani a intrat ca frate la Manastirea Durau. In anul 1940 va avea loc tunderea sa in monahism, iar la doar un an distanta, hirotonia intru preot. A primit hirotonia la varsta de 22 de ani.
Intre anii 1942-1944, Parintele Iustin Parvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, in Neamt, pana la Odesa. El a participat, impreuna cu „Divizia 4 Vanatori de Munte”, la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Dupa razboi, au inceput vremurile de prigoana ale romanilor de catre bolsevici.
In anul in care va absolvi seminarul, in 1948, el va fi arestat. Parintele Iustin Parvu este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani de „inchisoare politica”. Nevoitorul pentru tara si credinta, parintele arhimandrit Iustin Parvu a trecut prin mai multe inchisori ale tarii: Suceava, Vacaresti, Jilava, Gherla, Periprava si Aiud. Urmeaza munca silnica din minele de la Baia Sprie, apoi „reeducarea” din Inchisoarea Pitesti. In anul 1960, Parintele Justin este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta.
Abia in anul 1964 parintele Iustin Parvu va fi eliberat, alaturi de toti ceilalti condamnati pe motive „politice”, ramasi in viata. Din cauza greutatilor intampinate dupa eliberare, el ajunge sa lucreze ca muncitor forestier. Dupa un timp, monahul e primit in obstea Manastirii Secu, apoi intre anii 1974 si 1989, parintele a fost preot monah la Manastirea Bistrita, unde i-au stabilit domiciliul fortat comunistii, sub supraveghere.
Intre anii 1991-1992, parintele Iustin vine in satul Petru Voda, unde va intemeia Manastirea pe care o inchina martirilor romani din inchisorile comuniste si care poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. In apropiere, marele duhovnic a pus bazele unui schit de maici, dar si a unui azil de batran si a unui centru de plasament pentru copii.
Despre parintele Iustin Parvu, care a trecut la Domnul in seara zilei de 16 iunie 2013, unul din ucenicii sau, ieromonahul Amfilohie de la Manastirea Diaconesti marturisea: “Langa Parintele Iustin am invatat ca adevarata educatie porneste de la blandete si iubire. Ca la formarea caracterului, iubirea si libertatea trebuie sa ia locul constrangerii. Ca raul nu se poate birui prin rau, nici prin stiinta, ci doar prin Evanghelie. Si cred ca asta ar trebui sa inteleaga toata lumea de astazi: ca prin violenta nu se poate realiza o imparatie a iubirii si a pacii. Am mai observat ca Parintele nu intrebuinta nici batjocura, nici ironia. Tonul aspru il folosea doar in anumite situatii, rastitul foarte rar”.
Sursa: Camelia Tocaci