Credinciosii ortodocsi si greco-catolici il cinstesc astazi, 13 noiembrie, pe Sfantul Ioan Gura de Aur, “un mare si vestit luminator dascal al lumii”. Sfantul Ioan Hrisostom mai este sarbatorit si la 30 ianuarie, impreuna cu Sfintii Vasile si Grigorie Teologul, iar in 27 ianuarie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur in anul 438, la Constantinopol.
Sfantul Ioan Gura de Aur s-a nascut intre anii 344-353, in Antiohia, intr-o familie de crestini evlaviosi. Tatal lui era Secund Stratilatul, unul dintre generalii Orientului si mama sa, Antuza, provenea din una dintre cele mai ilustre familii ale Antiohiei. Inca din copilarie a ramas orfan de tata, iar mama sa, ramasa vaduva la doar 20 de ani se ocupa sa-i ofere o educatie aleasa.
De la inceputul vietii sale a avut mare dragoste pentru stiinta cuvintelor. A deprins invatatura elineasca de la cel mai vestit orator al vremii, Libaniu, si de la Andragatie filosoful, iar tainele vietii crestinesti le invata de la Meletie, episcopul Antiohiei, care l-a si botezat, de la Diodor, staretul unei manastiri din Antiohia si profesor la scoala teologica, si de la ascetul Carterie. Pentru putina vreme, Ioan a fost avocat.
Dupa moartea mamei sale, prin anul 374, Ioan se retrage, impreuna cu prietenul sau Vasile, in muntii din apropiere, devenind monah si punandu-se sub ascultarea unui batran sihastru sirian. Dupa patru ani petrecuti langa acest ascet, se retrage vreme de doi ani intr-o pestera, unde a trait de unul singur, supunandu-si trupul la o aspra asceza. In 397, Sfantul Ioan Gura de Aur devine arhiepiscop al Constantinopolului.
Ca arhiepiscop al cetatii imperiale, Sfantul Ioan oferea bani celor saraci si vaduvelor, construia spitale pentru bolnavi, case de adapost pentru batrani si saraci. A predicat si a scris un numar impresionant de comentarii la Sfanta Scriptura. A dezvoltat o opera misionara si filantropica impresionanta, ramanand pentru generatiile urmatoare un model de slujitor al lui Hristos. Dupa cum se relateaza in Sinaxarul zilei, Sfantul Ioan Gura de Aur ajunsese la atata nevointa si rabdare, incat „mancarea lui era numai putina zeama de orz si dormea putin, insa nu pe pat, ci stand si tinandu-se de niste funii”.
In cuvantarile sale, a acuzat starea de decadenta a elitelor imperiale, atragandu-si adversitatea mai-marilor bizantini, in primul rand a imparatesei Eudoxia, din cauza careia va fi trimis in exil. Dupa o calatorie de 77 de zile, Ioan va ajunge la Cucuz, in Armenia. De aici, Ioan scria numeroase epistole de incurajare a pastoritilor sai, astfel incat adversarilor sai le era teama de iminenta sa intoarcere la Constantinopol.
Acestia au reusit sa obtina din partea imparatului mutarea arhiepiscopului intr-un loc mai indepartat de capitala imperiului, Pityus, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. In drum spre aceasta localitate, intr-un sat alaturi de Comana, istovit de calatorie, Sfantul Ioan Gura de Aur isi da duhul in mainile lui Dumnezeu, cu aceste cuvinte pe buze: „Slava lui Dumnezeu pentru toate”.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
