În data de 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur devastator, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, care a lăsat în urmă mii de victime și pagube materiale semnificative. Acest eveniment tragic a rămas întipărit în memoria colectivă a românilor, iar curiozitățile legate de acea seară continuă să fie subiect de discuție și astăzi.
Seismul a durat aproximativ 55 de secunde, timp în care a provocat distrugeri masive în întreaga țară, dar mai ales în București. Conform datelor oficiale, 1.570 de persoane și-au pierdut viața, dintre care 1.391 doar în capitală, iar alte 11.300 au fost rănite. De asemenea, aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse sau grav avariate, lăsând mii de familii fără adăpost.
În acea seară fatidică, televiziunea națională difuza filmul bulgăresc „Dulce și amar” (titlul original: „Sladko i gorcivo”), regizat de Ilia Velcev și lansat în 1975. Filmul începuse la ora 20:30 și se apropia de final în momentul producerii seismului. Pentru mulți români, această coincidență a rămas întipărită în memorie, asociind filmul cu tragedia care a urmat.
Supraviețuitorii cutremurului din 1977 își amintesc de un zgomot puternic, asemănător unui tunet sau unui vuiet prelung, care a precedat mișcarea seismică. Acest fenomen este cauzat de undele seismice care se propagă prin sol și ajung la suprafață, producând sunete intense. Pentru mulți, acest zgomot a fost primul semn al dezastrului iminent, urmat imediat de mișcările violente ale pământului.
Cutremurul din 1977 a curmat viețile multor personalități marcante ale culturii și științei românești. Între aceste victime – pe lângă actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneţ, cântăreaţa Doina Badea -, s-au aflat şi alte nume importante ale vieţii artistice din România: actriţa Eliza Petrăchescu, scenograful Liviu Popa, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu, cântăreaţa de muzică populară Filofteia Lăcătuşu, pianistul Tudor Dumitrescu, cascadorul Tudor Stavru.
Mai mulţi oameni de ştiinţă, filologi şi scriitori şi-au pierdut viaţa la Bucureşti în timpul puternicului cutremur din 4 martie 1977: scriitorul Anatol Emilian Baconsky, prozatorul Alexandru Ivasiuc, academicienii Florin Ciorăscu şi Paul C. Petrescu, criticii şi istoricii literari Savin Bratu, Mihai Gafiţa şi Mihail Petroveanu, pe poeta şi prozatoarea Veronica Porumbacu.
Pierderea acestor figuri emblematice a lăsat un gol imens în cultura și știința română, iar amintirea lor rămâne vie în inimile celor care i-au admirat și iubit.
Cutremurul a avut o durată de aproximativ 55 de secunde și o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Epicentrul a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de circa 94 de kilometri. Acesta a fost unul dintre cele mai puternice seisme înregistrate în România în secolul XX.
Impactul asupra clădirilor
În București, peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit, printre care: Blocul „Nestor” de pe Calea Victoriei
Blocul „Casata”, Blocul de pe strada Colonadelor, Blocul de pe strada Wilson.
Aceste prăbușiri au cauzat numeroase victime și au schimbat pentru totdeauna peisajul urban al capitalei.
Reacția autorităților
Regimul comunist de la acea vreme a încercat să controleze informațiile despre dezastru. Presa a fost cenzurată, iar relatările despre amploarea tragediei au fost limitate. Cu toate acestea, solidaritatea oamenilor a fost remarcabilă, mulți voluntari implicându-se în operațiunile de salvare și ajutorare a victimelor.
Mai multe țări au oferit ajutor României în urma cutremurului, trimițând echipe de salvare, medicamente și alimente. Această solidaritate a fost un semn al sprijinului global în fața tragediei.
Schimbări în legislație
După cutremur, autoritățile au implementat noi reglementări în construcții, menite să crească rezistența clădirilor la seisme. Cu toate acestea, multe dintre clădirile vechi au rămas vulnerabile, iar unele dintre ele încă reprezintă un pericol și astăzi.
– Servicii de creare site web
