E al cincilea an în care Ziua de Paște este petrecută în natură, pe trasee turistice, departe de stresul cotidian și responsabilitățile de zi cu zi. De această dată am ales un traseu facil despre care știam destule informații, dar pe care nu l-am parcurs niciodată. Obiectivul nostru fiind să ajungem pe Piatra Ciutei.
Am pornit din Târgu Lăpuș, fără prea mare chef de aventură, fiind obosiți după noaptea Sfântă a Învierii Domnului. În fața primăriei din Târgu Lăpuș am cotit stânga către centrul orașului și mai apoi pe direcția Răzoare. Pe drum am primit ultimele indicații de la un prieten, fost profesor din liceu, cunoscător al locurilor și ne-am continuat deplasarea spre Ponorâta, Peteritea, Vima Mică și mai apoi Sălnița.
Ca o mică paranteză, imaginea locurilor din Ponorâta nu trebuie să vă sperie, totuși, traversarea satului necesită precauție. Comunitatea de acolo poate acționa violent în cazul unor șoferi care nu se conformează. Însă localnicii, precum comunitatea lor, sunt într-o evoluție continuă. Din alte experiențe am observat chiar și faptul că pot fi ospitalieri cu cei care le trec pragul, dar trăind după o „lege” a lor.
De îndată ce părăsim Vima Mică, avem o panoramă a cărei atu principal este albul intens al vârfurilor din Țibleș. Ajunși în Sălnița trecem pe lângă mai multe lacuri de acumulare dispuse în cascadă, aviz celor pasionați de pescuit, iar mai apoi drumul coboară spre Râul Lăpuș, la podul spre Dealul Corbului. O locație absolut minunată pentru cei care iubesc natura și sunt obișnuiți cu dormitul în cort.
Începem ascensiunea către Dealul Corbului pe jos, preferând să ne bucurăm de peisaj și natură. De cum am intrat în sat suntem întâmpinați de 4 dulăi masivi, însă inofensivi la oamenii buni și mergem mai departe, dar ne abatem de la traseu și vizităm câteva livezi, fiind fermecați de mirosul florilor de cireș și prun. Ne-am întâlnit și cu o familie de localnici care după ce ne-au omenit cu prăjitură și îmbiat cu vin și bere, și-au arătat indignarea pentru că noi în Ziua de Paște umblăm prin păduri: „Nu vă pune nimeni să mergeți pe Piatra Ciutei în Ziua de Paște.”
Cu traseul actualizat, o luăm din nou la deal, pe niște poteci istorice, unele deja înghițite de deceniile trecute și umplute cu măceși, porumbari și muri. Dăm și de niște marcaje, șterse și ele de timp, dar ajungem la belvedere și suntem fascinați de imaginea care ne-a apărut în fața ochilor. Sălbăticie, coaste neumblate de picior de om, potențial turistic enorm, parcă prea puțin valorificat. Totul, la nici 25 de minute de Târgu Lăpuș.
În dedesubtul nostru doar Râul Lăpuș, care șerpuiește agale de mii și mii de ani, creând un defileu unic în țară și foarte puțin vizitat. Observând cu atenție am văzut și rezultatul acțiunilor castorilor, cei care au repopulat zona în ultimii ani. Totuși, pe Piatra Ciutei există și un risc destul de mare de accidentare. Zona nu este amenajată și diferența de nivel este enormă, de 150-200 de metri, ceea ce la o cădere în gol ar putea însemna doar un singur lucru. Noi ne-am bucurat de o zi frumoasă, cu soare, dar riscurile sunt și mai mari după averse de ploaie, lapoviță, ninsoare și în zilele cu vizibilitate redusă.
După ce am servit prânzul chiar pe Piatra Ciutei, am fost repeziți de câțiva nori care au dat târcoale și am decis că ar trebui să pornim spre mașină. De această dată am mers pe traseul marcat, ajungând foarte repede în zona gospodăriilor din Dealul Corbului și mai punând punct unei aventuri într-o zi deosebită, o zi petrecută în natură, fiind mai aproape de Dumnezeu.
După mica noastră expediție aveam doar un gând: să ne întoarcem cât mai curând în Cheile Lăpușului deoarece avem foarte multe de văzut și experimentat. Aceste chei sunt unice, întinzându-se pe circa 25 de kilometri, între Răzoare și Remecioara.
Cheile Lăpuşului se află la o altitudine de 200 de metri, fiind declarate rezervaţie naturală pentru că sunt unice în ţara noastră: şisturile cristaline cu calcar, precum şi dolomitele metamorfozate formează un defileu epigenetic special. Versanţii se remarcă prin peşteri, pinteni stâncoşi, custuri stâncoase cascade și scărițe care traversează râul.
FOTOREPORTAJ TURISTIC: Pe Creasta Cocoșului, mai aproape de Dumnezeu
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
