„România, ţara fără cale de întoarcere”, este titlul unui reportaj publicat de revista britanică Newstatesman, „cunoscută pentru corupţie, orfani şi Dracula, România doreşte să devină o naţiune modernă, dar în timp ce populaţia sa continuă să plece ţara nu are nicio şansă”.
Reportajul pleacă de la povestea lui Victor, un român care îşi câştigă existenţa transportând compatrioţi peste graniţe, pentru a ajunge la etape marcante din istoria României în eforturile sale de a deveni o naţiune.
”Victor îşi conduce dubiţa sa rablagită din România în Portugalia parcurgând 4.000 de kilometri în 50 de ore, doar trei dintre ele fiind rezervate somnului. După un popas de zece ore, se întoarce acasă şi o ia de la capăt. În mare parte drumurile sale înseamnă transportul românilor într-o singură direcţie”, scrie autorul.
„El este mai mult decât un şofer de microbuz, este totodată expeditor, curier, mesager şi contrabandist. Ştie să-i evite pe poliţiştii corecţi şi să-i mituiască pe ceilalţi”, relatează jurnalistul Juan Moreno de la revista germană Der Spiegel după o călătorie cu Victor în 2015.
Istoria României poate fi văzută, în opinia autorului articolului, ca un adevărat slogan pentru haos, brutalitate şi corupţie. După ce România a purtat un război lipsit de eroism, când, aliat al naziştilor a schimbat macazul, pentru că nu mai era „o idee bună”, a nimerit sub puterea lui Stalin, ca în 1965 să simtă o adiere de optimism prin venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea Partidului Comunist.
Când dictatorul Nicolae Ceausescu a fost ucis în mod cvasi-judiciar în ziua de Crăciun, în 1989, populaţia României era de aproximativ 23,5 milioane. Oficial, România are acum 19,5 milioane, o scădere de aproape o cincime. Dar este probabil mai mică decât atât; unele estimări arată cu un milion sau două mai puţin. O rată lentă a natalităţii este un motiv; libera circulaţie în UE, cea mai importantă. România are aproape aceeaşi dimensiune ca şi Marea Britanie; dar se goleşte mult mai repede decât Marea Britanie s-a umplut. Oamenii săi sunt peste tot.
„Dacă nu erau românii”, a scris Moreno, „dezvoltatorii imobiliari ar putea uita de boom-ul glorios al construcţiilor din Germania. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul culturilor de sparanghel şi cartofi. „El a relatat povestea lui Viktor cu afecţiune şi empatie. El a spus altceva: „Există ţări în Europa cu o reputaţie proastă, sunt cele cu o reputaţie foarte rea şi apoi există România”.
„Pentru ce este cunoscută România?”, spunea Dan Brett, specialist în România al Universităţii College din Londra.
„Corupţia, orfanii, Dracula şi Ceauşescu. Nu este o listă grozavă. Şi totuşi, deşi ţara nu este doar depopulată, dar disfuncţională şi în ciuda faptului că e codaşă la multe clasamente europene (inclusiv, conform Moreno, la utilizarea de pastă de dinţi), ea a avut succese surprinzătoare, enumerate de Brett: „Unu: în ciuda faptului că estea extrem de eterogenă, nu s-a destrămat precum Iugoslavia. Doi: statele estice, care au fost marile speranţe ale democraţiei – polonezii, cehii, maghiarii – s-au întors toate spre autoritarism. Asta nu s-a întâmplat încă în România. Trei: România a ales ca preşedinte un german etnic; nu veţi vedea un etnic turc ales drept preşedinte al Bulgariei. Patru: în ciuda corupţiei înfricoşătoare, România a închis politicieni ai tuturor partidelor”.
Reportajul aminteşte şi de vizitele repetate ale prinţului Charles în Transilvania, despre construcţia Casei Poporului şi despre faptul că 95% dinte români deţin o locuinţă proprie, cea mai ridicată rată din UE şi probabil din lume, despre peisajele frumoase din România, dar şi despre problemele de infrastructură.