Al 22-lea 22 decembrie de la oficializarea sfarsitului violent al dictaturii comuniste a continuat sa accentueze un paradox: cu fiecare an care trece, se imputineaza numarul interesatilor si creste numarul adevarurilor. Fiecare are adevarul lui. Alt adevar. Si fiecare crede ca adevarul lui este mai adevarat decat al celuilalt. Totusi, chiar si dupa 22 de ani, multi dintre paricipantii la revolutie si aproape toti dintre sefii structurilor militarizate din Maramures ocolesc unele raspunsuri care ar ajuta la elucidarea intregului adevar. “Sa ne gandim la viitor, prea traim ancorati in trecut”, motiveaza acestia.
In 22 de ani, adevarul s-a multiplicat de 22 de milioane de ori, cate o data pentru fiecare roman. Revolutia a invins pana si proprietatea adevarului de a fi unic.
„In Europa, singurii care ne-am macelarit intre noi am fost noi, romanii”, spune astazi Adiel Florian, presedintele Asociatiei “22 Decembrie” din Baia Mare. Mircea Catana, alt participant la evenimente, e convins ca „a pus mana pe putere cine a fost mai iute la minte s-avea informatii necesare”, iar Augustin Cozmuta, coordonatorul primului ziar “liber”, declara: „Cateodata, istoria ne face mai mult decat suntem”.
“Dupa ’89 s-au rescris biografii”
Majoritatea sefilor structurilor militarizate din judet se feresc sa dea raspunsuri care ar putea clarifica evenimentele din decembrie ’89. E drept, altii sunt convinsi ca inca nu s-a spus tot adevarul despre ceea ce s-a intamplat in Maramures in acea perioada.
„Generatiile viitoare au dreptul sa stie ce s-a intamplat, de fapt. Nu trebuie sa ascundem, de teama ca o sa ne critice cineva, nu! Noi trebuie sa spunem adevarul, sa stie lumea ce s-o intamplat”- spune Adiel Florian.
Catana incearca sa gaseasca o motivatie a participantilor care ascund adevarul dupa tacere: „Probabil acestia au pacate vechi si le e frica sa nu iasa astea la iveala. Sa nu uitam ca s-au rescris biografii dupa ’89”.
Acapararea puterii
„In 21 decembrie, toti din atelierele si intreprinderile din Baia Mare au fost chemati la sedinte organizate de liderii comunisti, unde li s-a cerut sa protesteze impotriva Timisoarei si in 22 s-a pregatit manifestarea. A iesit puhoi de oameni de la UMM, de la TRC, de la mina, de la Avicola pentru a protesta impotriva Timisoarei, in fata Centralei Minelor. In balcon era Barbulet Vasile, prim secretar PCR pe judet. A fost ceva care astazi e greu de explicat… Pe la 12.15, cand trebuia sa strigam “Jos Timisoara!”, am strigat toti “Jos Ceausescu!”. Eu fusesem perchezitionat in 10 octombrie si apoi arestat si anchetat de Securitate, asa ca am pornit inspre sediul de pe strada Scanteii, sa-i intreb pe aia: ce-ati avut cu mine?” – povesteste Adiel Florian.
Altii au mers spre actualul sediu al prefecturii, unde era administratia judetului.
„Cand au intrat manifestantii, a inceput debandada. Au inceput sa se sparga birouri, sa se arunce jos documente, carti, s-a mers in beciuri… Era un individ care vroia sa aprinda un munte de hartie in holul prefecturii! Va dati seama ce se putea intampla. Atunci domina care avea gura mai mare. Apoi a intrat in rol si sistemul diversionist. Auzea unu’ ceva, striga: “Ba, am auzit ca nu stiu ce se intampla pe strada Ciocanului” sau “Ba, se trage in Ferneziu” – un fel de telefon fara fir. Pana la executia sotilor Ceausescu a fost haos. Dupa aia, s-a facut nucleul CFSN, care era tot o forma exuberanta de conducere exaltata, dar mai organizata”, spune actualul vicepresedinte al Consiliului Judetean, Calin Matei, pe atunci unul dintre studentii care “au ocupat” sediul Consiliului Popular Judetean.
„In cladirea fostului Consiliu Popular Judetean s-a constituit noul pol de putere, pe modelul de la televizor. Au fost vreo trei-patru formule de CFSN, se tot alegeau 40, dispareau listele, se alegeau altii 40, si toata povestea asta a durat pana in 22. Se simtea nevoia unui lider. Au fost pronuntate doua nume: Nicolae Dicu, care era ministru adjunct al Minelor, si inginerul Craciun, care era director la IPIGCF. Nu mai stiu exact cine l-a solicitat pe Craciun, care a venit si a fost inscaunat ca presedinte al CFSN-ului”, isi aminteste Catana.
L-am intrebat pe Augustin Cozmuta de la ziarul “Pentru socialism” metamorfozat in “Graiul Maramuresului” despre notorietatea noului presedinte al revolutionarilor. „Stiti cum e… la revolutie, ca la revolutie. Cine iese-n fata? Cineva care are curaj sau e oportunist sau cineva care e spontan, nu? E o emanatie. S-a aspus atunci ca primii care au iesit in fata si au ocupat functii de conducere sunt emanatii revolutiei, da? Aici ramane de judecat pe fiecare in parte”, spune Cozmuta.
Scopul deturnat si “Momentul Targoviste”
Inceputa ca o miscare de inlaturare a presedintelui Nicolae Ceausescu, singura revolutie transmisa in direct la televiziunea nationala s-a sfarsit cu schimbarea regimului comunist, asa cum cereau cei mai vocali participanti.
„In 21 nu era “Jos comunismul”, ci “Jos Ceausescu”. Primele discursuri ale lui Iliescu erau cu “Dragi tovarasi”, hai sa fim seriosi! Chestia cu comunismul a fost adoptata rapid de cei care inca erau agatati in putere”, spune Mircea Catana.
„Schimbarea a fost destul de greu perceputa si acceptata. Toata lumea credea ca Ceausescu mai are putere – bine ca n-a ajuns sa termine buncarul din Casa Poporului, ca alta era soarta revolutiei si mult mai multi ar fi murit, asta e parerea mea. Pana dupa Targoviste, cand l-au impuscat, toata opinia publica era tensionata, abia atunci tensiunea a cazut brusc”, isi aminteste Cozmuta.
Si Adiel Florian sustine ca multi erau sceptici in privinta reusitei. “Toti credeau ca Ceausescu va reveni si noi zicem azi ca n-a fost revolutie, ca a fost o revolta… Da’ mortii pe care i-o dus de la Timisoara in saci, i-o ars si i-o aruncat in Canal? Ce natie suntem noi, romanii? Suntem neam de criminali? L-am impuscat si pa ala, nenorocitu’, in ziua de Craciun. Parca… dracu stie, parca suntem pedepsiti. Daca in doua zile se intorcea treaba? Noi, care am fost in sediul Securitatii, eram astazi in groapa de var! Daca nu eram noi, poate nu era democratie. Si ma intreaba Morar Petrisor de la Secretariatul de stat pentru problemele revolutionarilor, dupa 15 ani: “Ce revolutie a fost la Baia Mare, cati morti ati avut?”. Pana acolo s-o ajuns. Puteam avea morti in orice moment…”, e convins Florian.
Doi poli de putere
In Maramures, evenimentele din decembrie 1989 au avut cateva particularitati, una fiind constituirea a doi poli de putere, la 100 de metri unul fata de altul, in sediul Comitetului Judetean de Partid si in sediul Securitatii. Chiar si astazi, dupa 22 de ani, fiecare din cele doua grupari isi revendica conducerea revolutiei.
„La Securitate s-o rupt poarta, tati securistii si militienii o sigilat armamentul si o fugit peste gardul din spate. O ramas Muresan Vasile, care era ofiter de serviciu – pe atunci era locotenent major sau capitan, lucra la Economic si era secretarul pe UTC al Militiei pe Maramures. Era sa-l omoram! Nu eu, ca eu il cunosteam, lumea. L-o luat, dar noi i-am spus: “Haide, ca esti cu poporu’”. Si o fost cu poporu’. Apoi, cand l-am luat, una zice: “Tu esti de la Securitate!”. Zice alta: “Nu ma, ca asta-i de la piata”. Erau momente… Si la arest s-o rupt usile cu tat cu tocuri si s-o dat drumu’ si la talhari. Unii au revenit dupa vreo saptamana, s-o predat singuri. Asta-i viata, ii revolutie!”- spune Florian.
Dpua cucerirea sediului Securitatii, revolutionarii si-au ales liderul.
“In momentul ala, o trebuit sa ne-alegem un comandant, deci sa preluam puterea. Puterea ce-o-nsemnat? Sa fie unu’ care sa dirijeze acolo. Era o institutie cu armament, cu chestii. Era unu Munteanu, de pe la un santier. “Nu-i bun ala”. Si majoritatea l-am ales pe Vintila Calin, care era director de liceu si antenor la lupte greco-romane”, rememoreaza Florian, care atunci era “seful garzilor” si care, dupa moartea lui Vintila, a preluat functia de lider al asociatiei locale a revolutionarilor.
Mircea Catana, care a devenit lider al asociatiei tinerilor “continuatori ai UTC”, spune ca judetul a fost condus de la sediul administratiei judetene.
„In dupa-amiaza zilei de 22, in jurul orei 17.00, maiorul Popa Gheorghe, seful Garnizoanei, a venit cu staful lui si s-a pus la dispozitia CPUN-ului. La actuala Prefectura erau: Iliescu, fostul sef al Securitatii, Tataru Vasile, seful Garzilor Patriotice, maiorul Iacob, comandantul adjunct al unitatii de Securitate din Somcuta. Toti sefii militari din judet au aderat, ca asa se spunea atunci, la miscarea revolutionara. In noaptea aceea s-au comandat stampile la Sighet si s-a pus la cale tiparirea primului ziar nou. Gruparea aceea care era si informata, controla de fapt orasul. La nivelul asta se cunostea realitatea, deci zvonurile nu provocau nicio reactie, nu exista un factor care sa genereze ingrijorare reala la nivel de decizie”, spune Catana.
In schimb, Florian sustine ca la sediul Securitatii, la ordinul lui Petre Roman, unul dintre cei mai televizati revolutionari din Bucuresti, s-a creat primul Front al Salvarii Nationale. Florian a dezvaluit si una din problemele cu care s-au confruntat revolutionarii care au ocupat Securitatea, care pana acum n-a fost facuta publica si care a dus la singurele doua decese cauzate de revolutia din decembrie ’89 din Baia Mare.
„In 22 spre 23 decembrie, la ora 1 noaptea, s-o luat legatura cu Petre Roman. “Alo, domnule Petre Roman… adica tovarase, ca se spunea inca tovarase, uitati, la Baia Mare suntem asa, intrati la Securitate, ce se intampla, ce facem?”. “Va constituiti, faceti Frontul Salvarii si preluati puterea, gata!” Nu povesti cu calu’ rosu. “Gata, am inteles!”. Am facut primul Front al Salvarii Nationale, cu legitimatii… Reusita noastra ca n-am avut morti a fost ca am fost uniti si ne-am organizat clar. La doua zile de la revolutie, auzeam ca zbiara ceva. Se auzea in tot cartierul. Adica de la gospodaria anexa, unde erau 150 de porci, tipau porcii de foame, ca detinutii care erau acolo sa le dea mancare or fugit. O murit doi porci acolo! No, ne-am organizat, trebuia sa le dam mancare, ma rog… Deci, acolo o trebuit organizare! Din 22 decembrie pana in 5 ianuarie am gestionat tot, cu armament, cu documente, cu ascultarile… tot-tot-tot ce-o avut acolo Securitatea si Militia”, spune Adiel Florian.
Adversarul fara chip: zvonul
Si in Maramures lupta s-a dat cu un adversar fara chip: zvonul. A fost diversiune profesionista sau naivitate? Ca substitut al raspunsului la aceasta dilema, unele dintre personajele cheie ale lui decembrie ’89 si-au spus adevarul lor despre canalele pe care veneau aceste zvonuri si cum si cine le verifica.
„Pentru mine televiziunea insemna inca un canal de stiri, ori acolo era cea mai mare intoxicare. Circulau zvonuri de tipul asta: ca apa-i otravita, ca vin securistii, ca vin teroristii. Mesajele erau chiar periculoase in perioada aia, va dau un exemplu. Am taiat toate telefoanele in afara de cel din secretariat. De ce? La un moment dat, in camera 4 de la etajul I a sunat telefonul. Langa mine era un tip, revolutionar, care a luat telefonul: “Alo, da, da, da, impuscati-l”. “Ce-i ma?”. “O sunat de la Seini”. “De ce?”. “Ca l-o prins pe seful de post”. “Si ce i-ai zis?”. “Sa-l impuste”. Deci, cei din teritoriu sunau pe firul scurt, unde stiau ei ca este autoritatea, de unde primau niste ordine total aberante, de tipul asta. Cu zvonul ca vin trupele de Securitate a fost o alta miscare. “Dom’le, sa luam armele, sa luam armele”. Si cine-o pus mana, o luat arma si s-o pus la geam cu ea”, spune Catana.
Ziaristul Augustin Cozmuta explica modul in care se verificau zvonurile.
„Pe atunci, toti oamenii muncii erau considerati capabili sa fie si soldati, era teoria aceea a razboiului intregului popor. Acestia erau reuniti in Garzile patriotice, organism care beneficiind de vidul de putere administrativ si politic din timpul revolutiei si-a intrat in rol – in judet chiar au fost frictiuni intre comandantul Garnizoanei militare (n.r., Gheorghe Popa) si comandantul Garzilor patriotice (n.r., Vasile Tataru) care din ei supravegheaza mersul revolutiei. Ei, comandamentul Garzilor Patriotice supraveghea starea de liniste publica in judet si cu ei am pastrat legatura telefonica cand verificam anumite zvonuri. Ei spuneau ca zvonurile nu sunt reale, dar ca anumiti oameni le dau crezare si se facea apel ca lumea sa nu intre in panica, pentru ca lucrurile sunt sub control”, explica Augustin Cozmuta.
Calin Matei, care facea parte din gruparea de la Palatul Administrativ, spune ca, in primele zile, oamenii se asteptau ca si in Baia Mare revolutia sa produca victime omenesti, mai ales ca zvonurile alarmiste erau la ordinea zilei.
“Era o chestiune conspirativa ciudata, toate porneau de la „o masina neagra”. Si cand a fost problema ca apa din baraj ar fi otravita! Nu mai stiu langa cine eram intr-o sedinta si asta a primit un mesaj, nu stiu de unde, ca niste padurari care erau pe marginea barajului au vazut pe cineva care au coborat dintr-o masina neagra si au aruncat in apa ceva despre care se credea ca era cianura. Toti ne-am impacientat. Repede, anunt la ziar, sa avem grija de apa. Nu se verifica nimic! Prima data prevenim populatia si dupa aia vedem ce facem. Si totusi, acest fluxi mare de informatie falsa nu s-a soldat cu varsare de sange pentru ca in institutiile cheie nu s-a actionat pripit”, spune Matei.
Adiel Florian sustine ca dezinformarile erau create de cei din servciile militarizate: Securitatea, Armata si Militia.
“Un zvon a fost ca vine Securitatea peste noi, n-a venit. Ca-i otravita apa, n-a fost. Ca aia de la penitenciar s-o revoltat, nu a fost nimic. Eu cu o trupa am fost acolo, am urcat intr-o masina neagra si la poarta 2 o vrut sa ne rastoarne masina ca suntem securisti. Abia i-am convins. Dar ne-o zis sa rupem numarul de la masina. “De ce?”. „Nu vedeti ca la televizor se spune ca toate masinile cu numar de Bucuresti is a Securitatii?”. N-am stiut, ca noi nu ne uitam la televizor, puteau sa ne omoare. La un moment dat, Vintila o primit la comandament un telefon de la aeroport de la Satu Mare ca se indreapta spre Baia Mare sase elicoptere sa ne atace. Apoi s-o revenit, ca elicopterele se indreapta spre Dej. Alt zvon, ca patru teroristi, iranieni, irakieni, in combinezoane, o fost prinsi. Nu era nimic adevarat. Erau povesti cu calu’ rosu”, spune Florian.
Ce urmeaza?
Un ciclu de emisiuni tv, “22 dupa 22”, care contine trei episoade, este difuzat la Televiziunea eMaramures. In urmatoarele doua episoade ale acestuia, in pofida uitarii, opozitiei si dezinformarii, desecretizam strategia si restabilim derularea diversiunii Somcuta, cea mai grava din toata panoplia cu evenimente petrecute in decembrie 89 in Baia Mare; reconstituim parcursul fostului prim secretar al Comitetului Judetean al PCR, Vasile Barbulet; vorbim despre legende si realitati in privinta gloantelor care s-au tras in Baia Mare, precum si motivatia acelor gesturi; spunem povestea completa a nasterii primului ziar liber din municipiu si a adevarului ascuns al soldatului ciuruit cu o rafala de automat in Baia Mare.
Pana atunci, continuam sa ne reducem interesul si sa ne sporim numarul de adevaruri despre decembrie 89, clipa in care unii sustin ca ne-am luat ratia de liberatate.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
