Ne-am săturat de exemplele halucinante din România, exemple în care oameni nevinovați mor din cauza mediocrității persoanelor care ne conduc. Fie că vine vorba de o instituție locală, județeană sau chiar dacă vorbim de ministere.
S-a tot vorbit de subiectul populării statului român la vârf cu personaje mediocre, cu impostori sau oameni nepotriviți, vulnerabili și manevrabili, totul pe calea politică, totul pentru a face parte din hora sau horele unor politicieni avizi după putere, faimă sau bani.
Ce s-a întâmplat în ultimele zile în Maramureș este un exemplu minunat prin care ne dăm seama că statul român te lasă să mori, fie că ești ucrainean, fie că ești bolșevic, venetic, fie că ești Adrian Iovan.
Noi, prostimea, plătim taxe statului și statul își bate joc de noi fie prin incompetență, fie prin nepăsare.
În cazul ucrainenilor, sigur nu a putut fi vorba de nepăsare. Oameni simpli, dar inimoși, salvatorii montani maramureșeni au participat, inclusiv în seara de Crăciun la o acțiunea de salvare. Dar efortul lor este năruit de acțiunile instituțiilor de la centru. Degeaba trimiți oameni în teren dacă nu știi unde să-i trimiți. Degeaba oamenii fac eforturi supraomenești pentru salvarea fraților lor, dacă tu ca stat nu ești în stare să identifici corect o coordonată.
Apoi primești în ajutor elicoptere, avioane militare și rezultatul este același. Un cioban trebuie să facă treaba statului și la fel ca și în cazul morții lui Adrian Iovan, tot ciobanul ajutat de-a sa botă, a găsit victimele. Fără tehnologie, fără ajutor din bază, fără coordonate GPS.
Și-acum ne întrebăm la ce bun că telefoanele cetățenilor sunt ascultate? La ce bun că politicieni sau cetățeni simplii sunt fotografiați cu cătușele la mâini după unele convorbiri telefonice, atât timp cât infrastructura aceasta nu este capabilă să intervină atunci când trebuie și să salveze vieți.
În trecut lucrurile au stat diferit. Salvatorii montani n-au avut echipamente, n-au avut mașini, dar finanțările din ultima vreme a aduc un echilibru.
Bugetele unor ministere au luată razna! Și vorbim de bugetele ministerelor de forță că educația a rămas acolo, la 2,1 %, în cel mai bun caz. Dovada perfectă că statul ne vrea proști. Proști, proști, dar suficienți de deștepți să ne întrebăm ce fac cu acești bani? Pentru ce le-au fost alocați dacă ei nu sunt în stare să facă nimic.
Vorbim de jandarmerie și de fondurile pentru această instituție în care majoritatea știu doar să dea cu bâta. Majoritatea!!! Sunt și oameni deosebiți, dar acei oameni deosebiți sunt mânjiți de proprii colegi și primesc această etichetă de brute fără minte. Vorbim de SRI, instituție în care se stă doar la birou și se ascultă telefoane. Bine ar fi să mai deschidă geamul că s-au împuțit deja! Tot bine ar fi să știe și de ce n-am intrat în Schengen. Vorbim de Arafat și SMURD-ul lui, un sistem creat cu miliarde de lei în care intră și acum sume absolut colosale, dar totuși un sistem care nu funcționează în cazul situaților de urgență. Dăm trei exemple: Colectiv, Prăbușirea lui Iovan și ucrainenii din Munții Maramureșului. Oare pentru ce mai este acest personaj șef la situați de urgență când în toate situațiile a dat greș?
Ca să ne întoarcem la propria ogradă, amintim faptul că zilele trecute, la ultima rectificare bugetară a anului 2022, administrația județului Maramureș a aprobat transferul sumei de 53.240 lei către Serviciului Public Județean Salvamont Maramureș, pentru achiziția a 5 telefoane satelitare. Este doar un exemplu local. La fel este și în cazul Poliției de Frontieră care înainte avea un ARO ruginit și acum are echipamente din cele mai speciale. Bani sunt, oameni sunt, dar instituțiile tot nu funcționează atât timp cât sunt controlate politic. Și aceasta devine o lege:
ACOLO UNDE-ȘI BAGĂ POLITICUL COADA, NIMIC NU FUNCȚIONEAZĂ!
Că tot am pomenit de Colectiv, să ne aduce aminte ce a fost după. Un alt exemplu perfect prin care ne dăm seama că România e un stat eșuat.
Dar măcar atunci s-a lăsat cu demisii, inclusiv a primului ministru de la acea vreme. Acum sunt convins că nici șeful Salvamont Maramureș, nici Arafat, nici șeful Inspectoratului Poliției de Frontieră, nici plagiatorul de la MAI nu se gândesc la demisie, nici măcar nu le-a trecut prin cap asta.
Poate pentru ei este un caz minor, dar acest caz este dovada perfectă că oricare dintre noi dacă ne pierdem în munți, suntem pierduți cu totul și doar abilitățile proprii ne sunt de folos.
E mare păcat, e mare păcat că avem o țară minunată, cu munți incredibili de frumoși și peisaje unice, dar când vedem ce se petrece, normal că ne creăm reticențe și frici.
Mai e cazul să zicem ceva important. Și o zicem salvatorilor montani din Maramureș: N-ar trebui să se numească intervenție reușită atunci când ești chemat în ajutor că un cetățean a ieșit pe munte și a cumpărat prea multe beri. Prietenii știu de ce, dușmanii n-au decât să învețe!
Și așa vom ajunge în 2024 când gargarele vor fi multe și noi vom fi prostiți și mai tare! Fie de unii, fie de alții. Vom merge și vom pune votul pe ei, sperând la schimbare. Apoi ne vom pierde speranța oricine va câștiga și ne vom izola din nou în propria carapace, lăsând să ne conducă unii oameni care-și pun secretarele să le scrie doctoratele, licențele sau scrisorile de intenție: MAI frumoși, MAI deștepți, MAI educații! Cu Ciucă în frunte, cu Bode lângă el, cu Arafat alături, cu astfel de personaje la conducere, vom avea aceeași ca a ucrainenilor decedați în Munții Maramureșului. Contextul poate fi unul metaforic, dar noi fie ne vom rătăcii, fie vom îngheța, fie ne vom împiedica de obstacole, chiar dacă sunt rezultate naturii, chiar dacă sunt rezultatele clasei politice.
Pe 20 ianuarie se împlinesc nouă ani de când Adrian Iovan și-a pierdut viața, în urma accidentului din Munții Apuseni. Nouă ani în care n-am învățat nici o lecție, în care nu am reușit să ne punem la punct infrastructura de identificare GPS, în care farmecul munților noștri este locul de vacanță a morții prin nepăsare și prostie.
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
