Oprindu-se asupra paginii din Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Luca, capitolul 11, Sfântul Părinte a spus: «În pagina din Evanghelia zilei (cf Lc 11, 1-13), sfântul Luca istoriseşte despre împrejurările în care Isus învaţă rugăciunea „Tatăl nostru” discipolilor săi. Ei ştiu deja să se roage, recitând formule din tradiţia ebraică, însă doresc să trăiască şi ei aceiaşi „calitate” a rugăciunii lui Isus. Reuşesc astfel să constate că rugăciunea este o dimensiune esenţială în viaţa Învăţătorului lor, de fapt orice acţiune a sa importantă este caracterizată de prelungite momente de rugăciune. De asemenea, rămân fascinaţi pentru că văd că El nu se roagă ca alţi învăţători din vremea sa, însă rugăciunea lui reprezintă o legătură intimă cu Tatăl, într-atât încât doresc să participe la aceste momente de uniune cu Dumnezeu, pentru a-i gusta complet savoarea. »
Referindu-se la contextul în care discipolii îi cer lui Isus să-i înveţe să se roage, Sfântul Părinte a amintit: «Astfel, într-una din zile, aşteptând ca Isus să-şi termine rugăciunea într-un loc retras, îi cer: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (v.1). Răspunzând la întrebarea explicită a discipolilor, Isus nu dă o definiţie abstractă a rugăciunii, nici nu-i învaţă o tehnică eficientă pentru a se ruga şi a „obţine” ceva. În schimb el îi îndeamnă pe discipoli să trăiască rugăciunea, punându-i în comunicare directă cu Tatăl, suscitând în ei nostalgie pentru relaţia personală cu El. În aceasta constă noutatea rugăciunii creştine. Aceasta este dialog între persoane care se iubesc, un dialog bazat pe încredere, susţinut de ascultare şi deschis faţă de angajarea solidară. »
«Prin urmare» – a continuat pontiful – «le încredinţează rugăciunea „Tatăl nostru” care este unul din darurile cele mai de preţ lăsate nouă de Maestrul divin în timpul misiunii sale pământeşti. După ce ne-a dezvăluit misterul de Fiu şi de frate, prin această rugăciune Isus ne face să pătrundem în paternitatea lui Dumnezeu şi ne indică modul de a intra într-un dialog de rugăciune şi direct cu El, prin calea încrederii filiale. «Ceea ce cerem în „Tatăl nostru” este deja totul realizat şi dăruit nouă de Fiul Unul născut: sfinţirea Numelui, venirea Împărăţiei, darul pâinii, al iertării şi al eliberării de cel rău. În vreme ce cerem, noi ne deschidem mâna pentru a primi. Rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Domnul este sinteza oricărei rugăciuni, iar noi o adresăm Tatălui aflându-ne întotdeauna în comuniune cu fraţii.»
În continuarea reflecţiei care a însoţit rugăciunea „Angelus”, pontiful a explicat că – de învăţarea rugăciunii adresată Tatălui – evanghelistul agaţă parabola despre acel om insistent care, aflându-se la nevoie, bate la uşa prietenului său chiar şi la miezul nopţii, însă obţine ceea ce cere.
«Să-i cerem Maicii Domnului, femeie a rugăciunii, să ne ajute să ne rugăm Tatălui uniţi cu Isus pentru a trăi Evanghelia, călăuziţi de Spiritul Sfânt», a spus papa Francisc la încheierea catehezei care a însoţit rugăciunea antifonului marian „Angelus”, de duminică, din Piaţa Sfântul Petru.
Papa: rugaţi-vă împreună cu mine pentru victimele naufragiului din Marea Mediterană
După rugăciunea „Angelus”, papa Francisc a amintit recenta tragedie petrecută în Marea Mediterană, cel puţin 150 de migranţi pierzându-şi viaţa în urma unui naufragiu. «Am aflat cu durere vestea dramaticului naufragiu petrecut zilele trecute în apele Mării Mediterane, în care şi-au pierdut viaţa zeci de migranţi, printre care femei şi copii. Reînnoiesc un însufleţitul apel la comunitatea internaţională de a reacţiona cu promptitudine şi decizie pentru evitarea unor astfel de tragedii şi să garanteze siguranţa şi demnitatea tuturor. Vă îndemn să vă rugaţi împreună cu mine pentru victime şi pentru familiile lor.»