Rugăciuni pentru sufletele cadrelor medicale răposate, rostite de membrii Asociației Medicale Catolice Maramureș

«Celebrarea dintr-o zi ca cea de astăzi ne conduce la două reflecții: memorie și speranță. Amintirea celor care au plecat înaintea noastră, care și-au trăit viața și care și-au încheiat-o; amintirea atâtor oameni care ne-au făcut bine, din familie, prieteni. (…) Și apoi speranța. Aceasta este o aducere aminte pentru a privi înainte, pentru a privi calea noastră, drumul nostru.» (Papa Francisc – Vatican News – 2 noiembrie 2023).

În 4 noiembrie, membrii Asociației Medicale Catolice Maramureș au participat la Sfânta Liturghie, urmată de parastasul de comemorare a tuturor cadrelor medicale răposate. Evenimentul a avut loc la Capela Misiunii Greco-Catolice din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare.

„Această zi a fost una specială, pe care fiecare dintre noi am trăit-o cu emoții profunde, pentru că ne-a readus în minte și în inimi oamenii valoroși pe care fiecare dintre noi i-am întâlnit pe drumul vieții profesionale. Pe unii i-am cunoscut mai bine pentru că am parcurs o bucățică de timp aceeași cale, pe alții mai puțin, dar fiecare nume amintit la celebrarea de azi ne-a făcut să înțelegem că moartea nu este sfârșit, ci început. Să tămăduiești trupul poate părea un gest măreț, dar este un nimic mărunt și efemer dacă nu este completat cu speranță, credință și iubire”, spune biolog Gîrboan-Rusneac Adriana, secretar AMC Maramureș.

.„Eu sunt Lumina lumii”, a spus Mântuitorul. Însă El a mai adăugat ceva care ne privește pe noi, urmașii Săi, ceva care dă sens vieții noastre pe pământ: „Voi sunteți lumina lumii” (Matei 5, 14).

Noi devenim „lumina lumii” în momentul când îl primim pe Isus în inima noastră. Devenim candelele vii care luminează viața semenilor noștri, făclii călăuzitoare și căldură dătătoare de viață și speranță pentru cei suferinzi.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru morții noștri, pentru toți cei pe care i-am cunoscut, pentru cei pe care nu i-am cunoscut dar ne-au lăsat nouă, celor de azi, moșteniri importante profesionale și spirituale, dar mai ales să îi pomenim pe toți cei de care azi nu își mai amintește nimeni. Fie ca Domnul să-i primească pe toți în Casa Sa! Iar nouă să ne dăruiască speranță, iubire și pricepere pentru a pune propriile cărămizi în împlinirea vocației, oricare ar fi ea!