21 Decembrie 1989 – Revoluția începută la Timișoara și care a dus la căderea regimului comunist a cuprins Capitala, devenită apoi epicentrul manifestațiilor. Nicolae Ceaușescu, „mult iubitul și stimatul conducător de partid și de țară”, a ținut ultimul său discurs, în balconul sediului Comitetului Central al PCR, în fața mulțimii de „tovarăși și pretini”: „Alo, tovarăşi, alo! Aşezaţi-vă liniştiţi, tovarăşi!”.
În 20 decembrie 1989, în plină revoluție la Timișoara, Nicolae Ceaușescu a revenit dintr-o vizită oficială în Iran şi a decretat instituirea stării de necesitate.
„Elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină”, a clamat Ceaușescu, într-un discurs televizat, dând vina pe „agenturile străine de spionaj şi pe românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”.
În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, Comitetul Municipal PCR hotărăşte organizarea la Bucureşti, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare „miting popular” care să condamne „acţiunile huliganice” de la Timişoara.
Mitingul uriaş din Piaţa Palatului trebuia să demonstreze românilor sprijinul larg de care continua să se bucure regimul şi, în consecinţă, să legitimeze reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara.
„Dată fiind tensiunea în creştere, aceasta era o strategie foarte riscantă (…) Dar Ceauşescu nu a văzut-o astfel deoarece continua să creadă cu tărie că beneficia de sprijinul maselor de muncitori”, arată Peter Siani-Davies, specialist în istorie modernă sud-est europeană, conferenţiar la University College din Londra, conform Agerpres.
În jurul orei 12.00 începe marele miting al „oamenilor muncii”. Participanţilor le fuseseră distribuite pancarte cu mesaje de susținere a „mult iubitului conducător”.
Desfăşurarea mitingului este transmisă în direct la radio şi televiziune, în timp ce de la balconul Comitetului Central al PCR Ceauşescu începe un discurs despre realizările „societăţii socialiste multilateral dezvoltate”:
„Dragi tovarăși și preteni, cetăţeni ai capitalei României Socialiste,
Doresc în primul rând să vă adresez dumneavoastră, participanţilor la această mare adunare naţională, tuturor locuitorilor muncipiului Bucureşti, un salut călduros, revoluţionar, împreună cu cele mai bune urări de succes în toate domeniile de activitate.
Doresc, de asemenea, să adresez mulţumiri iniţiatorilor şi organizatorilor acestei mari manifestări populare din Bucureşti, considerând aceasta ca o…”
h2: „A-lo! A-looo!”
Discursul este întrerupt de huiduieli şi fluierături din mulțime. În acelaşi timp, Elena Ceauşescu face încercări disperate pentru a-i linişti pe participanţi:
„Elena Ceaușescu: Linişte! Linişte!
Nicolae Ceauşescu: A-lo! A-looo!
Elena Ceauşescu: Linişte! Linişte!
Nicolae Ceauşescu: Stai puţin. Alo!
Elena Ceauşescu: Alo!
Nicolae Ceauşescu: Alo! Tovarăşi! Alo! Aşezaţi-vă liniştiţi, tovarăşi!
Elena Ceauşescu: Staţi liniştiţi!
Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi!
Elena Ceauşescu: Alo!
Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi! Alo!
Elena Ceauşescu: Staţi liniştiţi, oameni buni!
Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi!
Elena Ceauşescu: Alo! (Bate în microfon)”.
Se generalizează panica. Nicolae Ceauşescu părăseşte balconul de la care vorbea, iar transmisiunea de la radio şi televiziune este întreruptă.
Momentul este descris şi în cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, de Peter Siani-Davies, conform Agerpres:
„(…) Ceauşescu s-a apropiat de microfon şi a început să vorbească. Era ora 12.31. Abia apucase să spună câteva fraze când a fost întrerupt de o mişcare a mulţimii şi de ţipete ascuţite.
Imediat a fost oprită difuzarea în direct prin radio şi tv, nu înainte însă ca grimasa de uluire de pe faţa lui Ceauşescu să fie surprinsă de camera de luat vederi, rămânând întipărită în memoria telespectatorilor din întreaga ţară. Saluta mulţimea, agitând mâna abia perceptibil, şi mulţi români îşi amintesc acel moment ca fiind punctul de cotitură în care au realizat fragilitatea puterii lui Ceauşescu şi posibilitatea răsturnării lui”.
După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democraţie şi împotriva dictaturii. Scandează: ”Democraţie!”, ”Libertate!”, ”Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!”, ”Jos Ceauşescu!”. La ora 14.00 în centrul Capitalei apar primele blindate.
În cursul serii, demonstranţii, majoritatea tineri, se adună în apropierea Hotelului Intercontinental din Piaţa Universităţii, unde ridică o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie. Forţele de ordine primesc ordinul să „cureţe zona”.
Se trage asupra demonstranţilor de la Intercontinental şi din Piaţa Universităţii – numeroşi morţi şi răniţi. Mulţi tineri au fost ucişi în faţa Sălii Dalles. Numeroşi manifestanţi, majoritatea tineri, sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava din apropierea Bucureştilor, unde sunt torturaţi cu cruzime.
După ce manifestanţii sunt alungaţi, unităţi de salubrizare spală asfaltul de sânge. Bilanţul nopţii de 21/22 decembrie 1989 de la Bucureşti ar fi fost de 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 de arestaţi.
Tot în 21 decembrie, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni. S-a constituit Frontul Democratic Român din Timişoara, care a difuzat o „Declaraţie-Program”.
La Braşov, câteva zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa Comitetului judeţean PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR era Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, au ieşit în stradă câteva mii de manifestanţi.