Situația actuală din educație îi face pe mulți să-i critice pe greviști. Poate pe bună dreptate. Alții îi susțin și consideră că singura soluție pentru ca să mai putem avea educație în această țară.
Noi prezentăm perspective și suntem în slujba cititorilor pentru o informare concretă și obiectivă. Din acest motiv, azi prezentăm o perspectivă a unui cadru didactic care-și începe expunerea brutal: „Să nu vă doriți ca al vostru copil să își dorească să fie dascăl!”
„De câteva săptămâni de când am început toți greva, mă apasă multe lucruri. M-am abținut din respect pentru meseria mea să nu le spun în văzul tuturor, dar cum noi numai egoiști suntem numiți, păi atunci să fiu!
Am devenit dascăl fiindcă iubesc copiii, pentru că am vrut să schimb multe în viețile copiilor și am pornit cu vise tâmpite și de nerealizat, cel puțin în România.
Parcursul meu a fost unul cu de toate. Sunt în al doilea an de învățământ dar nu știu dacă voi mai apuca alți ani. Și nu doar pentru salariu, ci pentru tot sistemul și pentru toate batjocurile și nedreptățile răbdate în numai 2 ani… dar alții cât au adunat în suflet de zeci de ani?!
Am fost fericită că am luat titularizarea, dar primul an a fost greu. Câștigam cât câștigam, munceam foarte mult, mă prindea seara nemâncată și stresată pentru ziua ce va urma. Eram în chirie, navetă nu primeam, xerox plăteam, inspecții aveam, condiții nu, părinți implicați nu, copii doritori nu, sprijin nu. Ce mă făcea să merg? Speranța că nu e totul pierdut și îmi plăcea să fiu printre copii.
Al doilea an a fost mai bine, mult mai bine. Dar muncisem enorm pentru titularizare și definitivat. Nu am avut o zi de liniște vara trecută, plus că mergeam ca asistent la bacalaureat să mai câștig bani. Am început anul cu bucurie și acum îl termin cu dezgust.
Repet: să nu dea Dumnezeu să aleagă al tău copil meseria de dascăl! Va avea parte de:
1. Salariu mic. 2.500 lei. Poate va avea chirie, facturi, poate nu va fi căsătorit să mai vină un ban în casă.
2. Foarte multe examene, foarte mult de învățat. Nu e așa ușor cum cred unii. Ai inspecții, ai examene scrise. Ca să iei note bune la titularizare trebuie să bagi muncă!
3. Umilințe. Părinții îl vor umili. Colegii îl vor umili. Directorii/ șefii îl vor umili. Așa sunt unii. Oricâte vei face, vei auzi replici de genul: ,,A zis tata să ne distrezi!” (am furat-o de la o colegă), ,,Nu sunteți prea cochetă”, ,,Mie îmi plăcea de cealaltă doamnă că nu îmi zicea atâtea câte îmi zici tu de copil”, ,,Copilul meu nu minte!”, ,,Îmi dai la o parte copilul”, ,,Te trăsnesc de gard că noi vă plătim pe voi, pe profesori!”, ,,Ți-am zis că pierzi vremea!”, ,, E clar, ești depășit de situație! “. Astea și multe altele le-am auzit eu personal și atât de des că îmi apar în gând zilnic și mă gândesc ce mai caut eu aici?
4. Conducerea nu e mereu alături de profesor. Pare aberație, dar așa este. Cine e în sistem cunoaște câte umilințe putem răbda noi de la cei ce ne conduc.
5. Nu ai timp personal și nici viață personală. Trebuie să răspunzi la orice oră, să fii la comanda părinților, șefilor. Tu nu ai viață personală că părinții te urmăresc cu cine te vezi, ce faci, dacă faci meditații, ce mănânci, cum te îmbraci.
6. Nu ai materiale. Puține școli sunt dotate și ești nevoit să cumperi tu și părinții. Într-un caz bun ai părinți care înțeleg situația că nu poți lua din banii tăi. Vei primi și replica pe care am primit-o și eu: ,,Numai bani vă trebuie!” 🤣
7. Manuale aiurea, programă încărcată, greoaie. Copiii nu pricep, li se pare mult. Tu trebuie să predai că asta îți e meseria. Programa nu o faci tu, dar vin alții să te ia pe tine la rost de ce faci cum faci.
8. Ți se spune să faci lucruri ce nu țin de tine: să faci părul copiilor (asta chiar de anul ăsta e🤣), să te ocupi de dosare de burse și să calculezi sume 😂, să îi ajuți pe părinți la teme, să fii paznic, să fii psiholog, să fii polițist, să rezolvi cazuri ( aflați vă rog cine a mâncat covrigul lui Mihăiță 😂), să rezolvi conflicte între părinți, să porți grija lucrurilor copilului, să, să, să și să! 🤣
9. Tu ca profesor nu ai drepturi, doar îndatoriri. Ție ți se poate vorbi în orice fel, nu mai ești om, nu mai ai dreptul la replică, devii o slugă!
10. Ți se cere să te pregătești constant, dar pe banii tăi! Când stai în chirie, când ai copii, când te tragi de la orice dintr-un salariu mizer, de unde mii de lei de cursuri?
11. Lucrezi și peste program, dar orele în plus nu sunt plătite niciodată. Și ție ți se zice că lucrezi doar 4 ore, deși norma este 8 pe zi. Eu lucram și 12 și nu aveam viață, dar cine le numără? 😂
12. Nu ai parte de sprijin. Mai ales când ești la început, nu există oameni în sistem (doar pentru acest lucru) care să îți explice cum și în ce fel se fac unele lucruri. Uitați de exemplu partea cu online. Profesorilor nu li s-a oferit sprijin. Mulți nu au lucrat cu tot felul de aplicații și au fost nevoiți să învețe singuri, fără sprijin din partea statului. El doar cere, nu dă!
13. Ți se cere să faci performanță. Aș vrea să văd ce înseamnă performanță. FB/10 pe linie? Înseamnă tocilari? Înseamnă bacalaureat de 10 când și acolo e de tocit? 🤣 Rata de analfabeți functionali e buba? Păi elevul la clasele primare petrece 3-4 ore pe zi cu mine. Muncim, nu stăm. Ce se întămplă și dincolo de școală contează. Sunt multe cauze ale analfabetismului, nu doar școala! Vedeți că elevul învață de la profesor ceva și dacă el continuă sau nu cu acel lucru asta e treaba lui! Elevul are și responsabilități, nu doar drepturi!
14. Săptămâni verzi și uscate fără sprijin financiar din partea statului, fără ajutor. Vreau explicații concrete. Ce fac? Unde merg? Pe banii cui? Poate am nevoie de materiale. Pe banii cui? Care e sensul acestor săptămâni dacă nu ajutați copiii să se bucure de ele? Sunt acolo să dea bine pe hârtii, este?😂
15. Multe hârtii, rapoarte, dai cu subsemnatul, întocmești la hârțoage de îți vine rău.
16. Stres. E foarte greu psihic și emoțional. Îți plac copiii, dar vezi că lucrezi nu doar cu ei, ci și cu părinți, colegi, șefi etc. Doar psihic gândiți-vă cum mulțumești vreo 60 de oameni? Cum oare? Cum oferi timp fiecăruia, cum îl ajuți? Timpul tău, energia ta unde sunt?
17. Trebuie să arăți elegant pe bani puțini ca să nu te povestească părinții și elevii să nu râdă.
18. Fii gata pentru buchete de flori, dar pentru respect nu! Îmi fac grădină botanică, dar degeaba! Respectul și deschiderea părintelui, implicarea ne interesează! Florile se usucă. Mie nu îmi trebuie cadouri. Să ia pentru copii ce le trebuie. Nu vii în sistem pentru cadouri, fiți siguri! Alea nu te încălzesc atunci când ești umilit!
19. Copii fără sprijin din partea părinților, copii fără interes și cu greutăți mari. Nu e ușor când copilul are nevoie de ajutor și toți sunt surzi.
20. Nu ai parte de sprijin pentru copiii cu CES.
21. Faci treabă de asistent social și mediator. Printre lecții, hârtii și responsabilități, mai trebuie adus aminte unora că școala e obligatorie și tu trebuie să umbli după copii.
22. Ca să ajungi la un salariu bun, îți trebuie zeci de ani în sistem și grade, examene, inspecții.
23. Din experiențele colegelor, la inspecții nu te prezinți oricum. Plătesc unele hotel, mese, buchete, cadouri, transport. Că doar gradul mai crește la salariu cu vreo 50 de lei . 😂
24. Nu îți vine să faci nimic atunci când vezi că iei un examen și creste salariul cu 10 lei.😂 (unii au pățit asta cu definitivatul).
25. Nu poți da meditații pe timpul tău și mintea ta. Unii cred că tu cu 25 de lei pe oră îți faci case. Eu nu fac meditații, dar susțin pe cei care fac. Nu noi cerem, ci părinții vor. Sunt copii care au nevoie de ajutor extra și părintele nu știe explica și ajuta precum profesorul.
26. Pentru cei care nu își fac treaba, vei fi și tu tratat ca o mizerie. Poți să fii bun, poți munci, dar sistemul te va nimici!
27. Mai adaug una. Vârsta de pensionare. Ar trebui să ieșim la 50 măcar. Nu cred că un om bătrân mai poate avea legături cu cei prea tineri. Unde e puntea dintre cei doi? Nu mai ai nervi, dexteritate, nu mai ești ager! S-a dus vremea predării! Nu te mai iau în serios, ești depășit! Nu mai ai aceeași minte! Nu mai înveți așa repede să te adaptezi, iar copiii și lumea evoluează rapid, nu în ritmul melcului bețiv!
Astea sunt doar câteva din cele ce le am acum în minte. Vă invit să completați lista ,,beneficiilor”. Îmi pare rău că sunt învățătoare! 😔” – arată Marilena Danci, într-o postare pe o rețea de socializare.
– Servicii de creare site web
