Sahar Fares avea doar 24 de ani în ziua în care a murit. Pompier şi paramedic, era la serviciu în momentul în care, împreună cu alţi 10 colegii de-ai săi, au primit apelul fatal.
Erau anunţati că un incendiu a izbucnit în port. Şi-au luat echipamentul şi au plecat la foc, cum au fost de alte sute de ori. Unii dintre ei, nici nu au mai apucat să îşi îmbrace uniformele.
Nimic nu anunţa însă că avea să fie ultimul drum pentru ei. Echipajul din care făcea parte Sahar s-a apropiat iniţial de hangarul în care erau artificii şi care a luat primul foc.
Incendiul s-a propagat rapid, iar colegii lui Sahar au luat decizia de a inspecta o magazie din apropiere. Trei pompieri au fost fotografiaţi de un coleg în timp ce încearcă să spargă lacătul de la hangarul cu nitratul de amoniu. Nu ştiau că deschid uşa către infern. Pentru ei, aceea a fost ultima fotografie. La fel şi pentru fotograf. În urma lui, imaginea a fost găsită pe telefonul lui, recuperat din locul exploziei.
Rămăşiţele lui Sahar au fost primele recuperate de la locul tragediei, trupurile altor colegi sunt căutate încă. Fata pompier a fost înmormântată ieri. În aceeaşi zi, fix pe 6 august, dar peste un an, ar fi urmat să se căsătorească. În loc să îmbrace rochia de mireasă, a devenit acum Mireasa Beirutului, simbol al tragediei care a îndoliat oraşul.
Născută într-o familie modestă, a crescut într-o localitate de lângă graniţa cu Siria, unde adolescenţa nu i-a fost foarte uşoară. Ani la rând satul ei, predominant creştin, a fost ţinta atacurilor grupării jihadiste Stat Islamic.
De mică a fost însă foarte ambiţioasă şi a ajuns să fie printre puţinele femei pompier din Beirut.
În momentul în care a murit, vorbea la telefon cu logodnicul ei, povesteşte tânărul. Pentru că focul nu era încă foarte mare, a rămas în maşina de pompieri, de unde l-a sunat să îi arate incendiul.
Când flăcările au început să crească în intensitate, Sahar a venit mai aproape de colegii ei. A fost momentul în care au început să se audă zgomote ciudate. Logodnicul a implorat-o să se pună la adăpost. A fost prea târziu.
Peste tot în Beirut şi în împrejurimi, oamenii au început să îşi îngroape morţii. În drumul spre groapă, acuză autorităţile de corupţie şi le consideră responsabile pentru tragedie.
Văduva unui pompier: Voi sunteţi cei pe care i-a iubit. Noi suntem cei dragi, care l-au pierdut. Cine a mai pierdut pe cineva? Cei de la putere? Cine? Arătaţi-mi unul dintre acei câini care a pierdut pe cineva!
Ultimul bilanţ vorbeşte despre 154 de morţi. Este unul provizoriu pentru că sunt cel puţin 120 de oameni care se zbat între viaţă şi moarte pe patul de spital.
– Servicii de creare site web
