Sâmbăta Mare este ultima zi din Săptămâna Patimilor, care încheie și postul Paștelui. În această zi, după ce Mântuitorul Hristos a pătimit și a murit, creștinii așteaptă Învierea Lui. Iată ce obiceiuri și tradiții marchează această zi de dinaintea Sărbătorii Paștelui.
Săptămâna Patimilor reprezintă perioada în care credincioșii se retrag în post și rugăciune, în așteptarea sărbătorii Sfintelor Paști, care în acest an pică la data de 24 aprilie. Cu o zi înainte, pe 23, în Sâmbăta Mare, pregătirile devin tot mai intense, pentru a întâmpina cum se cuvinte sărbătoarea. Iată ce tradiții și obiceiuri sunt în această zi, dar și dacă poți spăla!
Săptămâna Mare aduce cu sine o mulțime de tradiții și superstiții, pe care credincioșii le respectă cu strictețe. Dacă în Joia și Vinerea Mare sunt interzise treburile gospodărești și sacrificatul de animale, în Sâmbăta Mare gospodinele pot să își termine treburile la bucătărie și să desăvârșească curățenia în case și gospodării.
De fapt, este chiar indicat ca pasca și friptura de miel să fie preparate în această zi. De obicei, în Sâmbăta Mare se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.
Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii a fost numit „Mielul lui Dumnezeu”, așadar și creștinii sacrifică mielul în mod simbolic.
Sâmbăta Mare este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa către iad, prin care, în învățătura creștină, Mântuitorul ne-a salvat și oferit șansa la viaţa veşnică.
În bisericile creștin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiți Psalmi și binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoții rostesc de trei ori „Hristos a înviat!”.
Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit.
În această zi, încă de dimineață, copiii și adulții merg, potrivit tradiției, îmbrăcați în haine noi, pentru a se spovedi și împărtăși.
Conform tradiției, este bine ca și la slujba de Înviere oamenii să poarte haine noi și curate, așadar o preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este pregătirea hainelor pentru sărbătoare și prepararea bunătăților pentru masa de paște. Din preparate se poate gusta doar după miezul nopții, după încheierea slujbei Învierii și după ce oamenii primesc lumina sfântă care sosește de la Ierusalim.
În seara din Sâmbăta Mare se oficiază slujba de Înviere, în toate bisericile ortodoxe. Se obișnuiește ca fiecare gospodină să aducă un coș plin cu bunătățile pregătite, acestea urmând a fi sfințite. La sfârșitul slujbei, acestea sunt împărțite oamenilor nevoiași.
La miezul nopții, preotul cheamă credincioșii să ia Lumina Sfântă, care este trimisă din lumânare în lumânare, mai departe, de pe masa Sfântului Altar, până când toți cei prezenți au lumânările aprinse cu lumina primită de la preot.
Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinței vietii asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului.
În tradiția străveche, există și un obicei conform căruia, după ce au luat lumină, credincioşii trebuie să meargă şi la mormintele celor trecuţi în nefiinţă, pentru ca și aceștia să știe că Domnul a Înviat.
O vorbă din popor spune că în noaptea de Înviere se deschid cerurile și că sufletele celor care mor pe parcursul zilei oscilează între Rai şi iad, între lumea viilor şi lumea morţilor. În Sâmbăta Mare se spune că este bine să încerci să fii treaz toată ziua, dacă vrei să ai noroc pe tot parcursul anului.
Nu e bine să dormi și să lenevești, fiind indicat ca în această zi să se termine toate pregătirile care au fost amânate în Joia Mare și Vinerea Patimilor, printre care și curățenia.
Cu toate acestea, unii credincioși au în continuare dubii cu privire la spălatul rufelor. Nu este interzis să spălăm în Sâmbăta Mare, însă preoții susțin că toată treaba trebuie încheiată neapărat până la lăsarea nopții.
În unele zone rurale din sudul țării se prepară o pască specială și pentru animalele din gospodărie. Dacă acestea mănâncă cu poftă, înseamnă că anul va fi plin de belșug, în special în domeniul agriculturii.