Sambra oilor sub Satra Pintii

Departe de agitatia orasului, sub Satra Pintii si cu Tiblesul inzapezit in zare, mai multe familii de tarani din Dumbrava Lapusului s-au adunat la stana dis-de-dimineata si s-au pus pe muls oile si caprele pe care le vor lasa pana aproape de caderea primei ninsori in grija ciobanilor.

Munca e a barbatilor, femeile avand in grija doar aranjarea bucatelor pe tolurile intinse direct pe iarba. Asezati pe scaunele in fata stanii, acestia framanta cu putere intre degete ugerul oilor ca sa iasa si ultimul picur de lapte. Nimic nu trebuie sa se piarda, pentru ca in functie de numarul ciubarilor umplute se vor rotunji si buzunarele lor.

Dupa terminarea mulsului, incepe cu adevarat masurisul. Este momentul adevarului, pentru ca prin cantarirea laptelui se impart cotele pe oaie si pe familie. Socotelile se tin de baci si ajutoarele sale, sub atenta supraveghere a proprietarilor. Si unii, si altii urmaresc sa fie respectate regulile ca sa nu iste scandaluri pe viitor.

Reguli de contabilitate aplicate la stana
Aurel Oana, un barbat de 35 de ani a carui familie are si ea oi in stana, spune ca este foarte important ca masuratorile sa nu fie contestate. A venit special din Baia Mare la simbra oilor, ca sa fie alaturi de tatal si fratele sau. Este fascinat de spectacolul rustic, desi participa in fiecare an la el. Stie tot ritualul si povesteste cu lux de amanunte despre fiecare etapa a masurisului.

”E ca intr-o firma de la oras. Taranii, chiar daca nu au ei multa carte, au pus la punct un sistem care functioneaza aproape perfect. Nu au ei computere, dar nici nu le trebuie. Socotelile le ies la fix. La final, fiecare stie cat lapte trebuie sa ia dupa oaia lui, cand ii vine randul la cota si cati bani trebuie sa dea”, explica barbatul.

De fapt, masurisul, care are loc primavara – inainte de urcarea oilor la munte, presupune tocmai repartizarea cotelor. De exemplu, la sambra de sambata cele 15 familii adunate la poalele muntelui Satra, Satra lui Pintea – cum ii zic ei – au stabilit ca dupa un litru de lapte muls acum pot primi 50 de litri pe parcursul verii. In acest an stana din Dumbrava a adunat 249 de oi, care au dat 300 litri lapte.

Topul crescatorilor din Dumbrava Lapusului
Baciul Leon Lese, cel care are si cel mai mare numar de oi din stana, spune ca reapartizarea facuta ”la porneala”, adica in ziua masurisului, se mai poate modifica pe parcurs, fiindca ba mai moare o oaie, ba alta nu mai da lapte, adica devine stearpa. 

De altfel, sarbatoarea oiereasca este cunoascuta in alte zone din Maramures si ca ruptul sterpelor, pentru ca e momentul in care se impart oile cu lapte de celelalte. La Dumbrava Lapusului a avut loc in acest an cu o oarecare intarziere, oamenii explicand ca simbra s-a amanat din cauza frigului.

”Acum scriem in caiet cate oi si cat lapte are fiecare. Un exemplar ramane la cioban, altul la mine. Randul la laptele muls vine in functie de numarul de oi. Io, pentru ca am 22 de oi si un berbec, sunt primul, apoi vine altul cu mai putine. Se face ca un clasament in ordine descrescatoare”, spune seful stanii.

Baciul Leon are grija ca masuratorile sa fie trecute clar in catastif, iar avansul care trebuie dat ciobanilor sa fie strans de la toti capii familiilor. Prin urmare, dupa numararea litrilor de lapte s-a trecut la numaratul banilor, pretul cerut de oieri fiind de 60 de milioane de lei pe sezon.

Ciobanita Anuta are grija de mioare
In timp ce barbatii lor sunt ocupati cu treburile administrative, femeile se roaga pentru sanatatea mioarelor. Preotul de la Manastirea Satra, Ioan Cosma, sfinteste stana si ii binecuvanteaza pe cei care pana tarziu in toamna vor veghea de oi fie pe vreme buna, fie pe vreme rea, printre care si ciobanita Anuta.

Este pentru al doilea an cand are grija de stana. Obisnuita cu pustietatea, Anuta nu-i prea vorbareata. Spune ca ii place si ca e frumos sa fii tot timpul in aer curat. Recunoaste insa ca sunt si zile grele, cu furtuni inspaimantatoare ori lupi flamanzi.

”Is cu sotul, asa ca nu-s singura”, spune Anuta uitandu-se la barbatul eu cu toata increderea. Pana spre iarna, cei doi vor trai intr-o coliba stramta si vor avea grija sa nu piarda vreo mioara ori sa o lase stearpa. Spune ca va fi bine, cu ajutorul lui Dumnezeu.La fel si restul familiilor, pentru care oile reprezinta principala sursa de venit.

Normele U.E. nu-si baga nasul in ciubere
Flore Oana, un barbat in putere la cei 57 de ani, stie deja ce o sa faca cu laptele din cota. Cel mai mult va fi transformat in cas si pus in burduf. ”E sanatate curata si ii mai bun ca la magazin”, spune batranul, sustinut de restul barbatilor care imediat dupa terminarea socotelilor au si pus laptele la prins.

Traditia spune ca masurisul se termina cu un ospat pe cinste, de la care nu poate lipsi casul.”Tot laptele muls la sambra se imparte intre cei de fata. Ii a tuturor. De obicei se pune la prins cu ranza de miel, adica continutul din stomac amestecat cu sare si otet si pus la macerat inca de la Pasti. Amu ii drept ca se mai folosesc si pastile, de care is in comert”, vine cu completari baiatul cel mare al lui Flore Oana.

El explica cu amanunte intreg procedeul de ”fabricatie”, in vreme ce un taran il pune in practica. Normele Uniunii Europene despre care tot vorbesc ”domnii de la oras” nu au insemnatate aici. Oamenilor nu le pasa daca in tifonul in care s-a strecurat laptele au ramas frunze ori ca in zer s-a inecat vreo musca, pentru ca ”asa-i la tara”. 

”Nimeni n-a murit dintr-atata”, spune taranul si incheie masurisul scotand in pumn un bot de branza alb ca neaua.

Sursa: Meda Muntean