Săptămâna Patimilor. VINEREA MARE – Ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce

Vinerea Mare: este ultima vineri din Postul Paştilor. Potrivit tradiţiei, este zi de post negru: nu se mănâncă și se bea doar apă.

Pentru creştini, aceasta este ziua când a fost răstignit pe cruce Fiul lui Dumnezeu şi a fost pus în mormânt.

De asemenea, este ziua de pomenire a înfricoşătoarelor Patimi ale Mântuitorului şi de mărturisire a tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul.

Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare: “sfinte” pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, “mântuitoare” pentru că şterg păcatele întregii lumi şi “înfricoşătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat la răstignirea lui Hristos. “Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”.

În Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Mântuitorului. Răstignirea nu era practicată de evrei.

Cu excepția crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de către regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., în Palestina această pedeapsă era aplicată doar de către romani.

Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și obligat sa parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârna orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse. Sentința era pronunțată de către conducătorul provinciei într-un loc public.

Din Scriptură aflăm că, după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spălându-se pe mâini, rostește sentința.

Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Și crucea.

Din Sfintele Evanghelii cunoaștem ca Iosif din Arimateea l-a coborât pe Domnul de pe Cruce și l-a îngropat, împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii.

Moartea biruită prin moartea lui Hristos

Din Sfintele Evanghelii aflăm că, în momentul în care Hristos Și-a dat duhul, s-a arătat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat și multe trupuri ale celor adormiți au înviat.

Moartea suportată de Hristos naște în noi, dacă ne unim cu El, o stare nouă, de încetare a alipirii egoiste și pătimașe la cele ale lumii și de dăruirea voinței Lui de a ne iubi unii pe alții. Iar aceasta ne dă puterea de a birui și noi moartea.

Spre deosebire de noi, care înduram moartea în mod pasiv, ca pe o consecință a păcatului, Hristos a întampinat-o în stare de maximă concentrare spre a o birui. În canonul pascal compus de Sfântul Ioan Damaschin se cântă: „Prăznuim omorârea morții”.

Punerea în mormânt a Domnului

De teamă ca trupurile celor osândiți să nu rămână pe cruce și a doua zi, când se prăznuiau Paștile, iudeii cer permisiunea lui Pilat să se zdrobească fluierele picioarelor osândiților și apoi să fie coborâți de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grăbi moartea celor răstigniți.

După ce primesc acordul de la Pilat, ostașii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi tâlhari, deoarece aceștia încă nu muriseră.

Când au venit la Hristos, au constatat că El murise și atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaș i-a împuns coasta cu sulița și indata au tâșnit sânge și apă.

Iosif din Arimateea și cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, îl ung cu aromate și îl înfășoară într-un giulgiu. Pe cap îi pun o mahramă, împlinind astfel, întru totul datina iudaică a înmormântării.

Evanghelistul Matei spune că mormântul în care Hristos a fost pus aparținea lui Iosif, iar de la Ioan aflăm că era „un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat” (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormântului în nădejdea că uitarea să-L acopere definitiv pe Cel ce zăcea acolo.

Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborârea la iad și nici învierea lui lisus, urmată de răspândirea noii credințe.

Mormântul lui Hristos rămâne gol. Nu mai este cum spunem noi „locaș de veci”. Acest mormânt ne vestește ca și mormintele noastre vor rămâne goale.

Vinerea Mare – semnificații pentru credincioși
Cercetătorii etnologi susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.

Timpul ritual de 14 zile, parte componentă a Ciclului pascal, se degradează neîncetat în Săptămâna Patimilor, notează în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (2003, Ed. Elion) Ion Ghinoiu, când Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire.

După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează însă miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşti şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.

Vinerea Mare – tradiții, obiceiuri, superstiții
cei care reușesc să țină post negru azi și beau doar apă se crede că vor fi protejați de boli și vor beneficia de protecție divină
cine se spovedește şi se împărtășește astăzi nu trebuie să o mai facă tot anul
nu se coc cozonaci și nu se prepară mâncare pentru Paște; se spune că aceia care o vor face vor arde mâinile Maicii Domnului
obiceiul scăldatului: se spune că persoana care se va scufunda în apă rece de trei ori va fi sănătoasă pe tot parcursul anului; mulţi se scaldă în Vinerea Mare pentru a scăpa de boli grele, răceli sau alte probleme de sănătate
se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer (Sfântul Epitaf) nu-i doare capul, mijlocul și șalele în cursul anului; dacă își șterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi
acestei zile i se spune și Vinerea Seacă, pentru că bătrânele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserică
la terminarea slujbei de vineri seara, femeile merg la morminte, aprind lumânări si-și jelesc mortii; mai există obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac
în trecut, oamenii plecau acasă cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle și morții de venirea zilelor mari: ocoleau casa de trei ori și intrând, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți sau doar la grindă de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie
se crede că dacă ploua în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor
femeile nu umplu borș în această zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbească; nu țes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri
în zorii zilei, se afuma casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gângăniile și dihaniile să nu se apropie de casă și de pomi
se spune că în Vinerea Mare, odată cu moartea lui Iisus Hristos, se deschide o poartă către haos şi întuneric; oamenii nu au protecție divină în această zi.