Peste 1.800.000 de romani isi aniverseaza onomastica de Sarbatoarea Sfintilor Mari Imparati Constantin si Elena. Potrivit statisticilor existente la nivel national, din cele 1.836.266 de persoane care poarta nume sau derivate ale numelui Sfintilor Constantin si Elena, majoritatea sunt femei (1.180.697).
Cele mai multe sarbatorite poarta numele Elena (892.628), urmate de cele cu nume de basm – Ileana (131.881). Lor li se adauga cele care poarta numele Lenuta (65.538), Constanta (55.754), Constantina (28.665). Mai mic este numarul celor care poarta numele Leana (4.792) sau cel de alint Nuti (1.439).
Dintre barbatii sarbatoriti la aceasta data, majoritatea poarta numele de Constantin (509.911), Costel (80.249), Costica (35.399). Motiv de sarbatoare este si pentru cei care poarta numele Costin (18.964), Costinel (10.256), Costi (497), Costelus (293).
Sfantul Imparat Constantin a fost fiul lui Constantiu Clor si al dreptei Elena. El a urcat pe tron la moartea tatalui, exact in acelasi timp ce la Roma in locul lui Hercule a venit fiul sau, Maxentiu.
Episcopul Eusebiu, duhovnic al lui Constantin, a scris despre razboiul celor doi aratand ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin a cerut ajutor lui Dumnezeu stiind ca oastea lui este mai slaba.
Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer o cruce luminoasa, pe care scria cu slove alcatuite din stele: „Prin acest semn vei invinge”.
Se spune ca in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si l-a invins pe Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312.
Imparatul Constantin a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor, actul semnat de acesta fiind cunoscut sub numele de „Decretul din Milan”. Tot el a decis mutarea capitalei imperiului de la Roma in Bizant, numit ulterior Constantinopol – dupa numele sau.
Preotul Dorin Tamas de la Parohia Posta a spus ca ”aceasta cetate, a fost adusa, de imparatul Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330)” si a subliniat ca unitatea credintei crestine a fost un scop al sau pe tot parcursul vietii. Parintele paroh a exemplificat cu erezia lui Arie, prezentata ca fiind cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos.
”Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta. Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie”, a aratat preotul Dorin Tamas.
Un ajutor important l-a avut Constantin in mama sa, Elena, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. ”Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri”.
Sfantul Constantin a murit in anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Elena.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
