Stateam la discutii candva cu un fost coleg de liceu, plecat sa munceasca in Germania. A prins un ultim tren, dupa cum recunostea si el, dar era un tren accelerat.
Fusese cooptat, pe la vreo 40 de ani, la o firma renumita din profilul electronicii, unde se ocupa de controlul calitatii bordurilor la masinile de teren. Adica un fel de CTC-ist de pe vremuri (control tehnic de calitate pentru cei nascuti mai incoace), care verifica instalatiile electronice produse de altii. I-am povestit una-alta de pe la noi si replica lui era, invariabil, „nu se poate asa ceva”.
Imi spunea cum e in Germania, in ipostaze similare, si vedeam si eu ca exista logica in felul in care procedeaza nemtii. I-am spus ca i-a fost mai usor sa se adapteze la trecerea dintr-un sistem care nu functioneaza (cel romanesc) la unul care se invarte bine si acum nu intelege de ce nu se pune un pic de logica si in luarea unor masura, intr-un domeniu sau altul din Romania.
Dupa ce sectiunea din firma la care lucra a fost preluata de alta firma, la fel de cunoscuta, fostul meu coleg a optat sa lucreze in acelasi domeniu, dar in alta tara. Ati ghicit, nu e vorba de Romania, a ales Elvetia. Din multe motive, unul fiind si cel al modului cum functioneaza sistemul elvetian in comparatie cu cel balcanic.
Una dintre fetele mele este studenta in Danemarca. A ales tara asta din multe motive, unul (poate cel mai important) fiind ca invatamantul e gratuit. Si-a gasit de lucru si, cu cat castiga pentru munca depusa in cele doua ore cat i se da voie sa lucreze unui student si cu un ajutor mic din partea noastra, a parintilor, reuseste sa traiasca normal. Si in Danemarca functioneaza altfel lucrurile asa ca, de cate ori vine in Romania, o aud spunand „la noi e mai simplu”. S-a obisnuit cu modul de a gandi al danezilor si nu intelege, nici ea, de ce in Romania ne scarpinam cu mana stanga in urechea dreapta.
A mers pentru un control medical de specialitate la spital. De la ghiseul unde se dadeau numere de ordine a fost trimisa la Casa de Asigurari de Sanatate pentru o adeverinta din care sa reiasa ca are statut de asigurat, cu toate ca avea trimitere de la medicul de familie, unde se specifica faptul ca are acest statut. Dupa ce a primit adeverinta a aflat ca nu mai sunt numere, dar… „va pot ajuta eu”, i s-a spus de catre cea care lucra la ghiseu.
Ajunsa in fata usii medicului, a constatat ca acesta este plecat in spital, pentru vizita la pacienti. Dupa cateva ore a revenit si, cand i-a venit randul, a fost consultata. Mi-a explicat ca in Danemarca iti faci programare la medic prin Internet, la ora la care esti programata iti treci cardul prin cititor si il anunti astfel ca ai venit, el te cheama in cabinet, te consulta si, daca e nevoie de un control de specialitate sau de o reteta, ti se face programare de acolo, tot prin Internet. Ti se spune la ce ora sa te duci la o anumita farmacie si poti fi sigur ca atunci cand mergi totul e gata. Fara nervi, fara stat la cozi, fara hartii plimbate aiurea.
La alta vizita in Romania, a primit un colet din strainatate. Nu era mare lucru, dar a constatat ca si in acest caz „la noi e mai simplu”. A primit un aviz, s-a dus la posta intr-o zi de vineri si i s-a spus ca trebuia sa mearga marti, cu trei zile inainte. A explicat ca nu a primit nicio alta hartie si a spus ca va merge in ziua de marti care urmeaza. Conform programului de la biroul respectiv, vamesii verifica pachetele doar martea si joia. Cand s-a dus sa ridice coletul, i-a fost deschis in fata ei, a fost verificat si a putut sa il ridice. Si iar nu intelegea de ce in Danemarca primeste pachetele, chiar si cele venite din strainatate, la cutia postala. Nu se vede nicio urma ca au fost deschise si nici nu trebuie sa mearga de mai multe ori la ghiseu.
Exista aparatura performanta, care poate scana coletele astfel incat timpul si neuronii oamenilor sunt bine protejati.
Se poate vorbi mult despre diferentele dintre Romania si tarile dezvoltate. S-au schimbat multe in tara noastra dupa 1989, dar au ramas destui intepeniti in mentalitatea comunista. Sunt destui care cred ca trebuie sa le arate celorlalti ca au putere si ca cetateanul de rand depinde de ei.
Rapiditatea cu care se da o semnatura sau se pune o stampila depinde de felul in care s-a trezit functionarul dimineata sau de cum „misca din urechi” solicitantul.
Legislatia e incalcita si prost aplicata, iar chitibusarii profit de acest lucru. Nu e de mirare ca infiintarea unei firme dureaza aici mult mai mult decat in alte tari si, dupa infiintare, firma respectiva se pomeneste cu mult mai multe piedici si functioneaza mult mai greu.
Daca discuti despre protectia mediului, economie, sanatate, invatamant, cultura, sport si orice alt domeniu cu cei care au lucrat in acel domeniu in alte tari constati ca la ei rotitele chiar se aseaza una peste alta si se invart in sensul in care trebuie.
Nu trebuie sa ne mire faptul ca tinerii plecati peste hotare ajung sa spuna „la noi” facand referire la tara in care traiesc acum, nu trebuie sa ne intrebam de ce spun ca se vor intoarce in Romania doar in vizita si vor reveni de tot doar ca sa isi cheltuiasca pensia si nici de ce nu se pot misca lucrurile logic si pe taram mioritic. Azi se sarbatoreste Ziua internationala a muncii.
Eu spun ca ar trebui celebrata Ziua internationala a muncii cu cap, care in Romania ar trece neobservata…
Sursa: Ioan Buda Tetu
– Servicii de creare site web
