Ziua mondiala a parintilor este aniversata la 1 iunie, pentru a le aduce un omagiu parintilor din intreaga lume. Adunarea Generala a ONU a proclamat aceasta zi in 2012, prin Rezolutia 66/292, pentru a le arata parintilor din intreaga lume respectul cuvenit. Celebrata la nivel mondial, ziua dedicata parintilor reprezinta o oportunitate pentru exprimarea pretuirii deosebite fata de toti parintii de pe intreaga planeta, pentru angajamentul lor dezinteresat fata de copii si pentru sacrificiul acestora, pe tot parcursul vietii, pentru cultivarea acestei relatii, se subliniaza in rezolutia mentionata.
Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite mentioneaza, de asemenea, ca familia are responsabilitatea cea mai mare in educarea si protectia copiilor, pregatindu-i pentru o viata implinita si fericita. Parintii sunt ancorele familiei si, intr-un sens mai larg, fundatia comunitatii si a societatii in care traim. Rezolutia recunoaste rolul parintilor in cresterea copiilor si invita statele membre sa sarbatoreasca aceasta zi impreuna cu societatea civila, implicand cat mai multi tineri si copii in evenimentele organizate.
Decizia Adunarii Generale a ONU s-a intemeiat pe recunoasterea rolului fundamental pe care tatal si mama il au in viata copiilor lor, dar si pe constientizarea unor pericole la care acestia sunt expusi in societatea contemporana, a unor circumstante socio-economice care ii impiedica sa isi indeplineasca datoria pe care o au fata de copii.
In mod traditional, in cele mai multe comunitati, tatii erau cei care se ocupau de educatia morala si disciplinara a copiilor, pe langa sarcina de a asigura partea materiala necesara familiei. In zilele noastre, in multe tari, se accentueaza rolul tatilor de co-parinte, insemnand o implicare mai substantiala in dimensiunea emotionala a dezvoltarii copiilor, in cresterea lor de zi cu zi. In prezent, exista numeroase provocari carora tatii si societatea, in ansamblul ei, trebuie sa le faca fata. La nivel international, migratia ii condamna pe foarte multi tati la separare de propria familie. Multi tati se fac vinovati de violenta domestica si chiar de abuzuri sexuale, provocand rani, in primul rand emotionale, de nevindecat. Altii isi abandoneaza total familiile, lasandu-le fara niciun sprijin. Toate aceste provocari evidentiaza nevoia de a reafirma pozitia tatalui in cadrul familiei.
Mamele, de cealalta parte, au un rol esential in cadrul familiei. Relatia mama-copil este vitala pentru dezvoltarea fireasca si sanatoasa a acestuia din urma. Mamele nu mai ofera doar afectiune copiilor lor, ele asigura si mijloace materiale pentru familiilor lor. Totusi, mamele trebuie sa faca fata unor provocari majore, cu adevarat amenintatoare pentru ele si pentru familie.
Nasterea, care ar trebui sa fie prilej de bucurie, continua sa fie un risc major pentru sanatatea multor femei din tarile subdezvoltate. O femeie dintr-o astfel de tara este supusa unui risc de 300 de ori mai mare de a muri la nastere sau de a suferi complicatii legate de sarcina, in comparatie cu o femeie dintr-o tara dezvoltata. Violenta impotriva femeilor, cu care se confrunta un numar tot mai mare, ramane una dintre cele mai odioase incalcari ale drepturilor omului din timpurile noastre. Accesul la educatie pentru femei si fete este o alta problema majora. Beneficiile educatiei pentru femei si tinere fete sunt incontestabile nu numai pentru familii, ci si pentru societatea din care fac parte, potentialul feminin putand fi valorificat in eforturile de dezvoltare. Statisticile arata, de asemenea, ca mamele cu pregatire scolara sunt mult mai hotarate sa isi trimita copiii la scoala, ceea ce demonstreaza ca beneficiile educatiei transcend generatiile.
Acestea sunt ratiunile pentru care ONU a decis sa dedice ziua de 1 iunie parintilor, pentru a reafirma rolul tatalui si al mamei, al familiei in general, in sanatatea si in dezvoltarea generatiilor urmatoare.
Sursa: Agerpres