Nu văd cum ar fi posibil să existe vreun băimărean sau, în fine, maramureșean, care să nu fi auzit de ”Sărbătoarea Castanelor”. Evenimentul, aflat deja anul acesta la cea de-a XXV-a ediție, este în continuare în sufletul multora și în mintea tuturor, cu atât mai mult cu cât acel sfârșit de săptămână din septembrie, atât de așteptat de către unii, se apropie.
Pentru mulți reprezintă o tradiție ridicată chiar la rang de sărbătoare în adevăratul sens al cuvântului participarea la acest distins eveniment. Pentru alții, însă, nu (mai) reprezintă nimic altceva decât o celebrare a kitsch-ului pe bani mulți și publici.
Bineînțeles că mulțumiți și nemulțumiți vor exista oriunde și oricând. Dacă unii se mai simt încă atrași de aceleași carusele ca și acum cinci sau zece ani, de aceiași mici fie prea cruzi, fie prea prăjiți sau de prețul piperat al castanelor adesea necomestibile, e treaba lor.
Dacă unii decid să evite aglomerația în acel weekend în loc să stea cu frica-n sân și cu mâinile pe obiectele de valoare în timp ce înoată în marea oceanul de oameni prezenți la eveniment, iarăși, este treaba lor.
Totuși, din ce în ce mai multe voci susțin același lucru: că Sărbătoarea Castanelor nu mai e ce era odată. Castanele sunt din ce în ce mai puține și mai rele la gust, artiștii chemați să cânte parcă sunt și ei mai bătrâni și obosiți, iar berea parcă e și ea mai amară.
S-ar zice că nu se mai merită efortul de a pierde minute bune pândind locuri total incomode la mese nedebarasate, unde să mănânci cot la cot cu niște străini care te sorb din priviri mâncare nesănătoasă și, pentru mulți probabil, și prea scumpă.
Mulți părinți se-ndură să vină la sărbătoare de dragul celor mici. Adolescenții profită de faptul că părinții le dau bani de ieșit și-i sparg pe alcool și țigări (asta în cazurile bune) consumate în fața scenei, iar bătrânii vin de dragul vremurilor demult trecute ori pentru a-și face noi achiziții florale. În mare, asta-i rânduirea.
Poate că-i și normal ca aceiași cetățeni care vara trecută l-au reales primar pe acel cetățean al urbei aflat în arest să fie acum dezamăgiți de organizarea acestui eveniment simbol al orașului fără primarul lor mult îndrăgit. Mă refer, desigur, la ediția de anul trecut, când Cătălin Cherecheș a fost, să-i zicem noi, ”absent”.
Luăm în calcul, desigur, și faptul că în 2016, Sărbătoarea Castanelor a beneficiat de un buget redus din partea administrației Rob, de doar 550.000 de lei. Din (ne)fericire, însă, odată cu revenirea lui Cherecheș la primărie, bugetul s-a mărit la 2.200.000 de lei, asta după ce în luna martie, bugetul stabilit pentru organizarea distinsului eveniment era de doar… 300.000 de lei.
Acesta pare a fi cel mai mare buget pe care l-a avut evenimentul până acum, iar acest lucru nu se datorează faptului că avem foarte mulți bani și n-avem ce face cu ei, asta-i cert. Motivele or fi altele, noi putem doar să ne dăm cu presupusul și să zicem că o fi prea mult și în van.
Reținem, totuși, că e cea de-a XXV-a ediție a evenimentului, un număr țanțoș ce merită atenție sporită. Și mai reținem, totuși, că e prima ediție a Sărbătorii Castanelor cu familia reunită, de la întoarcerea lui tăticu’ de la închisoare, așa că trebuie să ne cinstim cum se cuvine.
Încheiem cu o întrebare – mai ține cineva minte ce a promis adorabilul nostru primar în 2015? Vă amintim noi! Spunea că pregătește un festival ”care va depăși Untold-ul” și care va fi ”cel mai tare festival din Europa de Sud-Est”. Noi, tinerii în special, încă-l așteptăm, fiindcă e suficient că trebuie să plecăm la Cluj pentru studii și ”pă” Anglia la muncă, măcar să ne distrăm aici dacă altceva nu putem să facem. Sau ce, era vorba cumva de Ziua Tineretului din 2016 când au venit câteva trupe răgușite? Pe bune, ăla a fost festival?
Dacă tot vrei neapărat să ne dai circ, dă-ne circ de calitate, tată! Așa, probabil că vom închide mai mulți ochii când ne uităm la buget și la cheltuieli, la dobânzi și bani spălați. Fă și tu un pay with blood, ceva, orice. Ah, da, și renunță la Pomohaci! Dacă tot te-ai întors, ai ocazia să ne areți că te-ai remanierat și să ne surprinzi cu ceva, că, vorba aia: ”de banii ăia…”