Bloaja, unul dintre ultimele cătune din Maramureş rămase încă „nealterate” de civilizaţie, de efectele muncii în străinătate ori exploatare turistică excesivă, a suferit recent „o schimbare de nume” şi i se spune Izvoarele. Deşi are doar vreo 15 case în total şi nu toate locuite, satul are două biserici: una de rit ortodox şi una greco-catolică.
Nimeni nu ştie de ce nu a mai fost bună denumirea de Bloaja, aşa cum o ştiau maramureşenii dintodeauna. Cert este că la intrarea în sătuc, pe drumul îngust, încât abia pot trece două maşini una pe lâng alta, stă o tablă pe care scrie mare Izvoarele.
Un loc în care ai vrea să mergi în concediul acela la care visăm cu toţii, într-un loc izolat, fără semnal la telefon, rupt de lume, dar mult mai aproape de divinitate. Peisajul de munte pare ireal, decupat din poveştile copilăriei. De cum intri în sat, o uliţă duce în dreapta, peste un pod ce pare făcut recent. Asfaltul se termină, iar uliţa aminteşte de drumurile vechi ale satelor, cu iarbă pe margini şi praf pe mijlocul drumului, dând impresia că timpul s-a oprit în loc.
În satul cu mai puţin de 50 de oameni în total, un vizitator străin e întâmpinat şi luat imediat la întrebări de localnici. Fiind două biserici într-o comunitate așa mică, localnicii au fost întrebaţi despre cum se împacă ortodocşii şi greco-catolicii din sat.
Raspunsul vine din partea unul localnic cu părul albit de trecerea anilor: „Noi, aici, n-am avut dicuţii şi certuri. Asta (biserica aflată la capătul drumului, n.r.) e mai veche, asta o fost adusă aici în 1926. De la Fântânele, din Poiana Porcului. Cealaltă (ortodoxă, n.r.) o fost construită prin ‘34. Acolo, socrul meu o fost primul care s-o cununat, în biserica nouă”.
„Suntem mai mulţi ortodocşi decât catolici, dar aici, cei care merg la biserica ortodoxă, merg şi la cea greco-catolică, iar cei care sunt greco-catolici merg şi la biserica ortodoxă. Nu-i nicio mare diferenţă”, explică sătenii, pentru adevărul.ro.
Apoi îşi exprimă regretul că satul rămâne fără oameni. „Cei tineri pleacă, cei bătrâni, mor. Satul rămâne pustiu. Mulţi au plecat în străintate. În Bloaja, acuma, nu mai sunt mai mult de 30 de oameni. Din cele 15 case, mai multe-s părăsite. Că nu-s oameni”.