Un raport al Curţii de Conturi privind finanțarea învățământului preuniversitar atrage atenția că România are un viitor incert ca națiune, din cauza scăderii demografice fără precedent.
„Fundamentul oricărei construcţii demografice a unei ţări îl constituie populaţia cu vârsta cuprinsă în intervalul 0-4 ani.
Aceasta a scăzut de la 1.811,4 mii, în 1990, la 952 mii în anul 2016, ceea ce reprezintă o scădere cu peste 47%.
O ţară în care populaţia de 0-4 ani s-a redus aproape la jumătate într-un sfert de secol are un viitor sumbru referitor la existența și păstrarea identității naționale.
Efectele acestei scăderi dramatice se vor propaga eşalonat în toate grupele de vârstă ce urmează, reducându-se treptat efectivele”, se arată în raportul dat publicității la sfârșitul anului trecut.
După 1989, numărul copiilor înscrişi în grădiniţe a scăzut constant: în anul şcolar 2009-2010 au fost înregistrați circa 666.100, iar patru ani mai târziu (2014-2015) − 559,600.
În paralel, numărul grădiniţelor s-a redus și el, de la 1697 (2009-2010) la 1205 (în 2014-2015), se spune în raportul Curții de Conturi.
Pagini întregi ale documentului descriu tragedia demografică prin care trece România și despre care nu vorbește niciun politician.
Astfel, autorii arată că, în ultimii 26 de ani, populaţia rezidentă a scăzut cu 3,45 milioane de locuitori. Și, în timp ce politicienii noștri se plâng că Europa ne ține pe post de „colonie”, raportul oficial arată că migraţia românească a început să devină stabilă în ţările de adopție.
Acest fapt este reflectat de creşterea rapidă a numărului de copii născuți în străinătate.
Cu alte cuvinte, românii fac copii – dar în alte țări, unde simt că au un viitor.
„Astfel, numai în 6 ani (2007-2013), populaţia de 0-14 ani s-a dublat, crescând de la 145.375 la 338.875 copii. În aceste condiţii, populaţia de vârstă şcolară rămasă în ţară s-a diminuat simţitor.
Raportul recomandă imperativ dezvoltarea de programe educaționale în limba română pentru copiii români din diaspora”, se spune în raportul citat.
În acest context − arată raportul −, adevărata provocare a sistemului național de educație o reprezintă scăderea numărului de copii, ca urmare a unei strategii demografice incoerente.
Raportul vorbește despre reducerea drastică a populaţiei tinere (între 15 și 24 ani) şi reducerea semnificativă a populaţiei de 0-14 ani.
Însă tragedia nu se oprește aici. Nu doar că avem din ce în ce mai puțini copii, dar statul este tot mai ineficient în a-i duce și a-i păstra la școală.
Cauzele sunt multiple. De exemplu, alocarea unor procente foarte mici din PIB pentru educație: în perioada 2013- 2016, finanțarea învățământului preuniversitar s-a situat între un minim de 1,93% din PIB, în anul 2013, și un procent de maxim 2,20% din PIB, în anul 2015.
Copiii (3-18 ani) din România ajung în sistemul de educație în proporție de 88,7%.
Pentru ceilalți, fie nu există școli sau grădinițe în apropiere, fie părinții lor nu cred că educația îi poate ajuta ori se confruntă cu grave dificultăți materiale.
În 2016, de pildă, peste 260.000 de copii între 3 și 18 ani nu erau cuprinși în nicio structură de școlarizare.
Tot sărăcia este și motivul pentru care se produce fenomenul de abandon timpuriu al școlii – peste 66.000 de elevi în anul școlar 2015-2016. În același an, peste 270.000 de tineri cu vârste între 18 și 24 de ani absolviseră cel mult 8 clase.
Învățământul nu a atins pragul legal de finanțare de 6% în niciunul dintre cei trei ani despre care se vorbește în acest raport.
Și, cu toate că finanțarea a crescut de la an la an, inspectorii Curții de Conturi arată că acest fapt se datorează, de fapt, sumelor câștigate în instanțe de către profesori și însoțitori ai persoanelor cu handicap.
Printre țările care alocă anual educației peste 6% din PIB se numără Belgia, Suedia, Finlanda sau Portugalia.
sursa: pressone.ro
– Servicii de creare site web
