Nu știm să ne prețuim valorile, înaintașii și nu știm să le acordăm respectul cuvenit. Un internaut a asistat siderat la o scenă în care au fost implicați mai mulți adolescenți care și-au bătut efectiv joc de un simbol național: soldatul necunoscut.
Paul Palencsar a postat pe rețelele de socializare întreaga întâmplare, care, spune el, „l-a îndurerat și l-a scârbit”
„Ieri, în Parcul Carol, am asistat la o scenă josnică, ce m-a îndurerat şi scârbit.
Eram la Mormântul Ostaşului Necunoscut. Aici, sunt permanent de gardă doi soldaţi. Vară sau iarnă, caniculă ori viscol, băieţii ăştia stau aşa cum vedeţi în fotografie. Neclintiţi. Străjuiesc un mormânt în care e îngropat un soldat ucis pe front. Nu-i ştim numele. El îi reprezintă pe toţi cei 225.000 de ostași care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru întregirea României.
Patru puştani, nu mai mari de 12 ani, cred, s-au apropiat de soldaţii de gardă şi au început să scuipe înspre ei, de dincolo de semnul ce interzice trecerea. Înjurau şi le arătau degetul. Cei doi militari nu s-au mişcat un milimetru. Drama abia acum începe. Dacă ăştia mici erau doar nişte copii proşti, cei care treceau pe lângă ei erau adulţi. Nu doar că nimeni nu s-a oprit să pună capăt infamiei, dar majoritatea râdeau pe înfundate. Îşi plimbau pruncii în cărucioare şi se amuzau la batjocorirea soldatului necunoscut, a soldaţilor de gardă, a crucii şi a mormântului din care ţâşneşte flacăra veşnic aprinsă.
Nu sunt neapărat mândru că sunt român. Consider că ţara în care te naşti e o întâmplare pe care o faci sau nu fericită, prin modul de a fi. Nu sunt militarist. Visez la o lume în care armatele nu există, iar armele sunt transformate în pluguri. O lume în care Evanghelia lui Hristos a triumfat. Totuşi, scena de ieri, deși scurtă, m-a întristat profund.
Ca popor, nu preţuim puţinii eroi adevăraţi pe care-i avem. Fluturarea steguleţelor tricolore în mâini, pe maşini şi balcoane e ipocrizie, reflex patriotard, de sorginte naţional-comunistă. Mulţi dintre noi nu credem în nimic, mai departe de progenituri, portofel şi burtă. Nu avem nimic sfânt. Totul e o glumă, un mişto, un banc. Trăim duplicitar, fals. Dramatic e nu că suntem o cultură mică, ci faptul că facem tot posibilul să rămânem aşa, mici, meschini, fără nobleţe sufletească.
Vă rog, când treceţi prin faţa Mormântului Ostaşului Necunoscut faceţi-o cu reverenţă. Dacă nu erau cei ca el, azi, vorbeam turcă sau rusă, sub cizma unor dictatori. Avem puţine valori. Să nu le ratăm.”
Foto: Paul Palencsar
– Servicii de creare site web
Daca te crezi in stare sa faci judecati sociologice obiective de ce nu te semnezi ? Vorbesti de patriotism folosind generalitati care-ti arata amplitudinea, „ca popor nu pretuim putinii eroi adevarati pe care-i avem” ! Serios? Cei 225.000 din primul razboi – notarea iti apartine, si altii vreun milion, din al 2-lea, sunt putini? dar cei din temnitile comuniste? sau statisticile gresesc si nu-i incadreaza la cap. „eroi”! Ti se pare ca fluturarea drapelului national este o ipocrizie de factura nationalist-comunista? Probabil atunci ca si americanii sau canadienii or fi si ei tot un fel de comunisti cand arboreaza drapelul national, inclusiv pe masini.
Incidentul semnalat la monumentul eroului necunoscut este reprobabil dar este chiar minor daca ne uitam la „autori”, fata de multitudinea de acte de ignoranta si ipocrizie de care se dovedesc capabili majoritatea politicienilor nostri.