„Domnule Klaus Werner Johannis,
Vă adresează aceste rânduri un om simplu, neafiliat politic dar, ca orice român, cu afinități, cu o vârstă apropiată de a dumneavoastră, unul dintre milioanele de români care trăiește și muncește (de 40 ani) în aceasta țară.
Vă adresează aceste rânduri un om marcat profund de una din propozițiile pe care le-ați rostit ieri la declarația de presă pe care ați făcut-o în fața întregii țări: “Să scăpăm odată de toți psd-iștii ăștia!”.
Vă întreb, domnule Johannis, ce ințelegeți dumneavoastră prin “toți psd-iștii ăștia”?
– Persoanele în vârstă care iși doresc un trai decent, o pensie decentă, binemeritată după o viață de muncă? Atunci da, sunt și eu psd-ist.
– Persoanele care, indiferent de sistemul în care lucrează, doresc un salariu mai bun pentru ei și copiii lor, care să îi îndepărteze de spectrul unei vieți limitate la asigurarea necesarului pentru hrană, taxe și impozite? Atunci da, sunt și eu psd-ist.
– Persoanelor care doresc să trăiască în bună înțelegere în România alături de toți românii, indiferent de afinitățile sau/și convingerile politice? Atunci da, sunt și eu psd-ist.
– Persoanele care doresc un stat în care să existe și să funcționeze protecția socială? Atunci da, sunt și eu psd-ist.
Lista poate continua.
V-ați gândit oare că printre “toți psd-iștii ăștia” există oameni de o incontestabilă valoare, cu solide principii de etică morală sau/și profesională? Oameni care au mult mai mult decât o diplomă de profesor de fizică (foarte onorabilă, de altfel) sau oameni pentru care există valori mult mai de preț decât un titlu? De cinste, de omenie, de sinceritate, de bun simț ați auzit, domnule Johannis? Dar de toleranță și înțelegere? Credeți oare că printre “toți psd-iștii ăștia” NU există oameni care să spună NU incompetenței, nepotismului, penalilor (condamnați pe drept) în funcții publice? Și, privind in oglindă, credeți că NU există oameni în partidul pe care îl susțineți (în pofida a ceea ce presupune printre altele exercitarea funcției de Președinte – mediator) care să NU SPUNĂ NU incompetenței, a nepotismului, a penalilor (condamnați pe drept) în funcții publice?
Dar de pluralism politic ați auzit, domnule Johannis? Presupun că da, deși tot ceea ce ați (ne)făcut în acești 5 ani de președinție contrazice flagrant această presupunere. Ați vrut de la bun început partidul dumneavoastră, guvernul dumneavoastră. V-ați afișat cu nonșalanță de la bun început alături DOAR de o parte a societății românești, atacând și negând cu vehemență orice altă valoare venită din partea cealaltă, etichetând, înfierând, instigând la ură si învrăjbind românii, unii împotriva celorlalți.
Domnule Johannis, ați fost, în tot acest timp, un adevarat NE-Președinte!
Sunt sibian, am crescut și trăit aproape 30 ani în Sibiu și înca și acum, după mai bine de 30 ani de când trăiesc în altă parte, când vorbesc de Sibiu, spun “Sibiul meu”. În “Sibiul meu”, Sibiul anilor ’70, trăiau împreună români ca mine și sași – etnici germani, ca dumneavoastră. În liceul Gheorghe Lazar al cărui absolvent sunt, pe lângă clasele de români, existau încă în acea vreme câte o clasă de sași pentru fiecare an de studiu. Dumneavoastră, din păcate, nu ați mai prins această perioadă. Spun “din păcate” pentru că, dacă ați fi prins, poate ați fi învățat ceva din atmosfera acelor ani și relațiile care existau între oameni cu limba maternă diferită, cu preocupări mai mult sau mai puțin diferite, cu abilități, culturi și religii diferite. Credeți cumva că toate acestea ne separau pe unii de ceilalți? Credeți că vreunul dintre noi, indiferent de “tabăra” din care făcea parte, dorea să “scape de toți ceilalți”? Credeți că exista cineva care să ne instige pe unii împotriva celorlalți așa cum, în mod atât de grosolan, o faceți acum dumneavoastră? Nu, domnule Johannis, nimic din toate acestea! Dimpotrivă! Eu, român get-beget am avut (și am) relații extraordinare cu sașii din Sibiu, atât cei prezenți, câți mai sunt, cât și cei plecați în Germania. Am învățat împreună, am participat la concursuri împreună, ne-am distrat împreună, am iubit împreună, am colindat munții împreună, am fost ierni la rândul în tabere de schi organizate de regretatul profesor de biologie Richard Schuller – un educator de excepție și un adevarat iubitor al muntelui (nu-mi aduc însă aminte de dumneavoastră printre participanți – ce păcat din nou, daca ați fi luat parte la vreuna din aceste tabere, ați fi avut multe de învățat din ceea ce înseamnă conviețuire pașnică interetnică), am trăit și ne-am împărtășit experiențe, am învățat unii de la ceilalți, ne-am încurajat unii pe ceilalți, ne-am apreciat realizările și ne-am consolat eșecurile. Am căzut și ne-am ridicat împreună, am râs și plâns împreună…
Pe scurt, am trăit împreună.
Acesta a fost și este “Sibiul meu”, așa îmi doresc eu România, din acest punct de vedere: un “Sibiul meu” la scară națională.
Domnule Johannis, cum arată “Sibiul dumneavoastră”?
Ați auzit de “unitate în diversitate”? Mai mult ca sigur că da, este deviza Uniunii Europene apărută în urma unui concurs la care au participat tineri cu vârste cuprinse între 10-20 ani! Dar dumneavoastră, domnule NE-Președinte, vă faceți că nu ați auzit! NU doriți unitate în diversitate, nu în România. Sau poate, în aroganța și suficiența dumneavoastră, nu tineți cont de ceea ce gândesc tinerii? Vă cam contraziceți, domnule Johannis.
Ceea ce doriți dumneavoastră este pe cât de îngrozitor, pe atât de anacronic.
Ceea ce doriți dumneavoastră ma oripileaza, căci s-a întâmplat (desigur la alte proporții și în alte registre) în Germania lui Hitler, în Rusia lui Stalin, în Cambodgia lui Pol Pot, în Ruanda milițiilor hutu: EPURARE.
Dumneavoastră doriți EPURARE POLITICĂ.
Nu vă pare că vă apropiați astfel de doctrina atât de vehement înfierată a Partidului Comunist Român? Aceasta vă doriți? Un partid unic cu un “conducător iubit” în frunte?
Acesta este programul dumneavoastră pentru următorii 5 ani?
Așa se pare, din moment ce toate declarațiile dumneavoastră de presă nu fac altceva decât să acuze (nu o data însoțite de atacuri la persoană) o formațiune politică care vă stă în coastă împreună cu toți cei care aderă, mai mult sau mai puțin, la ideologia sa, români din România sau de pretutindeni.
Cu cine vreți să “stați de vorbă” (căci cu cine nu vreți, știe toată țara)?
Ce fel de Președinte doriți a fi, domnule NE-Presedinte?
Nu mie trebuie să-mi răspundeți, ci dumneavoastră și țării.”
Radu Crâsnic
Un român din România
Felicitari domnule Crasnic !
Subscriu !