Vă redăm mai jos integral o scrisoare plină de înţelepciune, semnată de un medic, adresată tot medicilor.
De foarte multă vreme mă pregătesc să fac o scrisoare colegilor medici din România. Sistematic aud cazuri de maltratare din partea medicilor și nu pot rămâne indiferentă.
Poate vă întrebați cu ce drept îmi permit să va critic. Văd și aud în fiecare zi situații care sunt inadmisibile și îmi permit să mă adresez confraţilor, nu în calitate de medic, ci de pacienta, de sora, fiica, mama etc.
Când am fost studentă, am fost șocată în repetate rânduri să văd atitudinea unor „mari medici” profesori universitari, care își permiteau să maltrateze pacienţii în diferite feluri: să-i infantilizeze, să le vorbească urat, de sus, că unor oligofreni, să facă avansuri femeilor, să desconsidere corpul uman.
În facultățile de medicină (cel puțin pe vremea mea), bioetică și psihologia erau materii opționale. Eu le-aș face obligatorii!! Orice student în ultimul an ar trebui să fie sensibilizat cu unele aspecte pe care nu ne învață neapărat profesorii (de ex cum se anunță un diagnostic de cancer).
În cartea „Medicul, pacientul sau și boală”, Balint scrie că „primul medicament al medicului est medicul însuși”, el poate fi tămăduitor sau tiran.
În unele țări mai dezvoltate (Canada de ex), pacienții au încredere în medicii lor și cu toate astea, în cazul unor boli grave, cer o a două părere. În România, chiar dacă pacienții au mai puțină încredere în medici, totuși, de cele mai multe ori nu îndrăznesc să consulte pentru o a două părere de frică: să nu se afle, să nu li se refuze tratamentul etc. Din aceleași motive le permit tiranilor să-i rănească, să-i maltrateze, să-i umilească, să-i judece etc.
Și mă întreb în sinea mea: Dragi colegi, stimă de sine nu vă permite să acceptați că pacienții ar putea avea nevoie de o a doua părere? Egoul vostru supraestimat se simte lezat? Cei care așteaptă supunere necondiționată pentru a practica medicină cred că ar trebui să demisioneze urgent.
Cu ce drept vă credeți Dumnezei pe Terra, atotputernici și atotștiutori, să luați decizii majore în privința pacienților fără să le cereți consimțământul (când acționați asupra corpului, intervenții chirurgicale mutilante etc), sau și mai rău, fără să-i informați??? Pentru că „știți mai bine” ce e bine pentru ei? Aș fi de acord dacă măcar i-ați informa și și-ar da consimțământul. Poate ei nu vor să fie mutilați, poate preferă o viață mai scurtă dar confortabilă. De ce să-i „salvăm” împotriva voinței lor??? De ce să-i judecăm dacă iau o altă decizie decât cea pe care le-o propunem noi?
Eu practic medicină în Franța unde e un pic mai bine, nu că medicii ar fi neapărat mai buni, nici pe departe, ci pentru că pacientul are drepturi (și știe că le are) și mai ales curajul să se răzvrătească (fără mare succes din păcate) dacă atitudinea medicului nu-i convine. Pacientul nu tace și nu execută cu supunere, ci își pune întrebări, caută, se informează. Va rog din suflet, faceți-va timp să explicați pacienților tot ce vor să știe legat de boală și tratamentul lor, toate alternativele posibile și mai ales lăsați-i pe ei să decidă în cunoștință de cauza. Uneori ei se informează pe internet și vin cu întrebări gata pregătite. „Dar dacă-s mai deștepți, să se trateze singuri!” Nu dragilor! Explicați-le că foarte multe informații circulă pe internet, majoritatea false și dați-le exemple! Cred că dacă am ascultă cu umilință fiecare pacient în parte (că și cum ar fi unicul nostru pacient), le-am arată prin asta că-i respectăm. Și acest sentiment face cel puțin la fel de mult că tratamentul medicamentos. Ei au nevoie de susținere, înțelegere, empatie, compasiune ar fi deja prea mult.
Dacă nu faceți bine pacienților, măcar nu le faceți rău! Este dovedit faptul că dacă ascultați un pacient și nu-i faceți nimic, doar îl asculați cu atenție și interes, să simtă că e luat în considerare că individ unic, el are 50% șanse de vindecare.
Foarte bine scrie Martin Winckler în „Les brutes en blanc” că dacă există un cod deontologique, înseamnă că a fost necesar să avem „reguli”, pentru că medicii să nu abuzeze de poziția lor, deci e știut faptul că tentația e mare și riscurile de abuz sunt reale.
Mă veți întreba poate, dacă eu sunt impecabilă în practică mea. Răspunsul este NU. Uneori îmi dau seama de greşelile pe care le fac și încerc să le repar, alteori nu-mi dau seama, deci n-am cum să le repar. Dar un lucru e cert: încerc să mă ameliorez în fiecare zi, pe toate planurile, nu numai cel profesional.
Până acum m-am adresat acelor medici care fac de rușine breaslă. Noroc că mai există și medici devotați, pentru care meseria e vocație. Am întâlnit destul de mulți și în timpul facultății, și după, și în România, și în Franța. Știu că sunteți debordați, că sunteți stresați din cauza cantității de muncă și uneori a condițiilor în care sunteți obligați să practicați, știu că mulți medici ajung la epuizare fizică și psihică, și cu toate astea continuă să practice medicină cu devotament. Pe ei ii admirăm cu toții, sunt exemple de urmat.
Aș mai avea o mulțime de chestii de adăugat, de situaţii, de exemple, pentru a ilustra cele spuse mai sus, și cele pozitive, și cele negative. O voi face pe parcurs în grupul creat: grupul pacienților maltratați.
Invit pe această cale, orice persoană care s-a simțit vreodată lezată de atitudinea neadaptată a vreunui medic, să se exprime, să partajeze experiență lor, să aibă curajul să se revolte! Dar dacă aveți medici care va ascultă, va înțeleg, va informează când aveți nelămuriri, puteți să partajați cu noi experiențele pozitive. Sunt sigură că există multe exemple pozitive și avem nevoie de ele, pentru a nu trăi cu impresia că numai medici tirani există în țară noastră.
Cu mult respect pentru toți confrații, Cristina Mureşan
– Servicii de creare site web
Respect,
Nu va cunosc dar ceea ce ati scris e radiografia unei „caste” care se crede superioara deoarece multi oameni isi pun viata in mainile lor. In multe cazuri de mal-praxis, datorate indolentei sau proastei pregatiri profesionale, auzi spunandu-se „mortii cu mortii viii cu viii sau atat a avut zile”,.Sunt multe de comentat si analizat in activitatea medicilor dar la noi nu cred ca se va schimba ceva in bine in domeniul sanatatii.
Felicitari ,doamnei doctor pentru curajul de a expune ce a ce gandeste.!Foarte multi medici se cred Dumnezei,nu-ti explica nimic,sunt ofensati daca ceri sa vezi fisa medicala,sau daca le explici ca nu se da un medicament fara analize[ de exemplu Fe care poate fi toxic],nu vor sa faca transfuzii de sange chiar daca familia a donat sange si ai hemoglobina 4,6,folosesc sangele venit pentru un pacient la pacientii care au relatii,mint ,.se contrazic in minciuni fara nici o jena,,n-au empatie de pacienti,mai ales fata de cei varstnici etc.Cel mai grav este ca sedeaza pacientii fara stirea lor sau apartinatorilor cu sedativa halucinogene pe timpul noptii ,care ii transforma in legume,lucru care se observa dimineata,,seara pacientii sunt intr-o stare mai lucida.aceste lucruri nu se trec in fisa..teama de a fi efectiv omorat in spital ne-a facut sa luam decizia riscanta sa luam pacientul pe propia raspundere acasa, care a mai trait 1 an de zile.Multi incpabili,nu mai citesc nimic,nici macar pe internet fug de la spital la clinicile private si apoi se vaita ca sunt epuizati-IMbolnavesc pacienti dar si pe apartinatori prin socul care il creeaza,prin minciuni si arongata.Asa sa le ajute Dumnezeu,ne-au mancat 10 ani din viata.
Da am cunoscut un astfel de medic profesor doctor la spitalul de oncologie Fundeni la care stau pacientii ore sau zile pentru un consult sau a sfatui pacientii ce tratament sa urmeze .Dosarele le primeste un rezident zile la rand ca doamna doctor sa-si faca timp,si doamna Profesor Dr.RODICA ANGHEL pe care nu am vazut-o decat intrand in cabinetul ei unde statea la taclale si cafele cu probabil prietene din spital te trimite de unde-ai venit sub diferite pretexte fara macar sa se uite pe un RMN si sa-si spuna parerea.De asemenea am fost operat la Floreasca de medici tineri foarte buni,dar am asteptat aproape un an pana ce Profesorul Lascar si-a dat acordul,acolo nu se misca nimic fara acordul lor ,se comporta de parca ar fi mosia lor ei hotarasc pe cine sa opereze si pe cine nu(ati vazut cazul femeii care a ars pe masa de operatie )
Vă mulțumesc că existați doamna doctor.
Eu vin cu exemple pozitive ca sa mai ridic moralul multora , am avut parte de doua doctorite minunate , care au rabdare si intelegere , care te privesc ca pe un om : dna doctor Ivan Mirela , endocrinolog la spitalul Parhon din Bucuresti si dna doctor Glontescu , pneumoftiziolog la Policlina 10 , Bucuresti. Am avut parte si de o doctorita ORL , ma durea rau urechea, nici nu a catadicsit sa se ridice de pe scaun sa se uite la mine. Dupa varsta , era mai tanara , mi-am dat seama ca era dintre cei noi facuti la kg , cu note luate Dumnezeu stie cum. Pana la urma ar trebui sa existe si pagini de reviews despre doctori. Foarte bun articol , multumesc.
Bună seara, dna Doctor! Va felicit pentru atitudinea.dvoastra față de comportamentul unor.medici, nu puțini la număr. Mărturisesc însă că, din titlul articolului, as fi inteles și repulsia fata de acei doctori (intenționat nu le spun medici!) care se manifesta ca niste zei, cum spuneți dvoastra, și față de.proprii colegi. În principiu, ma refer la acea categorie de medici „universitari”, cadre didactice, care capuseaza sistemul medical romanesc si care, de regulă, nu au dat/nu au susținut examene/concursuri nici pentru rezidențiat, darmite pentru ocuparea unor posturi. Sa nu credeti ca posedă o pregatire suplimentară! Nicidecum! Dimpotrivă, sunt slabi pregătiți, constituind de multe ori un pericol/impediment in asigurarea asistentei medicale. Nu stiu cum este în Franța, dar în România universitățile de medicina au distrus sistemul medical.
Cu stimă, Tann Costin