Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlinește marți 35 de ani de arhierie.
A fost hirotonit Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei la Catedrala Mitropolitană din Timișoara în 4 martie 1990, la scurt timp după căderea comunismului.
Părintele Patriarh Daniel este originar din Dobrești, comuna Bara, județul Timiș, fiind al treilea copil al familiei Alexie și Stela Ciobotea.
Preafericirea Sa a obținut licența în Teologie de la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu în 1974. A urmat studii doctorale sub îndrumarea Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, apoi a studiat la Strasbourg (Franța) și Freiburg im Breisgau (Germania).
Și-a susținut teza de doctorat atât la Universitatea din Strasbourg (1979), cât și la Institutul Teologic Universitar Ortodox din București (1980), sub titlul Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité, respectiv „Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală”.
În prezent, Preafericirea Sa este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
Părintele Patriarh Daniel a intrat în monahism în 1987, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, avându-l naș de călugărie pe Sf. Cuv. Cleopa de la Sihăstria. În același an, viitorul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah.
În 1988 a fost hirotesit protosinghel și numit consilier patriarhal, director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic, devenind și conferențiar la Institutul Teologic Universitar din București.
În 7 iunie 1990, a fost ales Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, calitate în care a realizat numeroase proiecte.
Între acestea se numără fondarea Centrului de Diagnostic și Tratament Providenţa din Iași, devenit în 2008 primul spital al Bisericii avizat de Ministerul Sănătății, precum și înființarea Ziarului Lumina și a postului Radio Trinitas.
În 12 septembrie 2007 a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar în 30 septembrie 2007 a fost întronizat la Catedrala Patriarhală din București.
Ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a continuat consolidarea instituțiilor de comunicare în masă bisericești prin înființarea Trinitas TV, a Agenției de știri Basilica și transformarea ziarului și postului de radio înființate la Iași în canale de comunicare ale Patriarhiei Române – toate acestea reunite sub umbrela Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române.
O altă direcție importantă a activității Preafericirii Sale ca Patriarh al României a fost extinderea misiunii în diaspora românească din Occident, care a crescut foarte mult după aderarea României la Uniunea Europeană – eveniment care a avut loc chiar în anul întronizării Sale.
Poate că cel mai important proiect pentru care Patriarhul Daniel va fi pomenit în posteritate este Catedrala Națională, care împlinește visul mai multor generații și a cărui realizare a fost împiedicată de un război mondial și apoi de tăvălugul ateismului comunist.
Cunoscută și sub numele de Catedrala Mântuirii Neamului și construită pe Dealul Arsenalului din Capitală, în spatele sediului Parlamentului României, acest sfânt lăcaș simbolic este un monument închinat jertfei de generații a românilor, care și-au păstrat dreapta credință, identitatea națională și comuniunea cu celelalte Biserici Surori în cel mai autentic duh creștin.
În cuvintele Arhiepiscopului Timotei al Aradului, unicul ierarh în viață dintre cei care au oficiat hirotonia arhierească a Patriarhului Daniel în urmă cu 35 de ani, actualul patriarh și-a îndreptat atenția „spre tot ceea ce este constructiv și reprezentativ pentru Biserică și societatea care urmărește realizarea personalităților spre a reprezenta cu demnitate întreaga istorie a țării și poporului”.
Faptul că Patriarhul Daniel se află în fruntea Bisericii Ortodoxe Române în Anul Centenar al Patriarhiei Române, când a fost proclamată canonizarea a doi dintre mentorii spirituali ai Preafericirii Sale, le dă credincioșilor certitudinea că Biserica lor națională este călăuzită mereu de gândul lui Dumnezeu pentru națiunea română.
Dar și credincioșii au nevoie să redescopere mai mult voia lui Dumnezeu în viața lor și să se plece mai mult către nevoile aproapelui, pentru a reclădi națiunea lor ca o mare comunitate.