În duminica a 5-a a Sfântului și Marelui Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca), Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului și Sătmarului, a slujit la Mănăstirea Bârsana din Maramureșul Voievodal, Protopopiatul Sighet, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca are o însemnătate deosebită pentru Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului, pentru faptul că, în ziua de cinstire a sfintei, a avut loc pentru prima dată după Revoluție, hirotonia întru Arhiereu a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Iustin Hodea – actualmente, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului și Sătmarului – de către soborul de arhierei prezenți la eveniment.
„În cea de a cincea duminică a Sfântului şi Marelui Post, găsindu-ne în călătoria noastră duhovnicească spre Sfânta şi Dumnezeiasca Înviere a Domnului, am poposit din nou în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea Bârsana, condusă de maica stareţă stavrofora Filofteia, în mijlocul credincioşilor care iubesc această sfântă mănăstire şi care, în fiecare duminică şi sărbătoare, împodobesc biserica şi, de cele mai multe ori, incinta ei sacră, pentru a-şi exprima evlavia profundă şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu, Care a reînviat această vatră istorică, iată, în 1993, prin punerea pietrei de temelie de către IPS Justinian, a menționat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Anul acesta vor fi trei decenii de la acel eveniment şi vom face solemnităţi deosebite. Mănăstirea are rădăcini adânci în istorie, până la 1391. Este soră a mănăstirii voievodale Peri, şi aceasta fiind ctitorie voievodală, având ctitori familia Drăgoşeştilor. A fost o vatră monahală importantă. A fost ultima reşedinţă a ortodocşilor români din Maramureş înainte de desfiinţarea acestei Episcopii de către imperiul habsburgic de la Viena, în 1791. Ultimul episcop a fost chiar localnic, nobil de Bârsana, s-a numit Gavriil Ştefanca de Bârsana şi a rezidat aici pe la 1731. Dăm slavă lui Dumnezeu că ne reîntâlnim cu credincioşii din Maramureşul Voievodal şi, pentru că postul înseamnă mai multă rugăciune, mai multă evlavie sporită şi fapte bune pe măsură, slujim în sfintele mănăstiri, pentru că aici candela nu se stinge, Liturghia nu încetează, iar soborul măicuţelor se roagă, ca şi toţi monahii, pentru poporul lui Dumnezeu din România, care este ţara lui Dumnezeu şi Grădina Maicii Domnului. Slavă lui Dumnezeu pentru toate şi Soborului celor 12 Sfinţi Apostoli, ocrotitorii acestei Sfinte Mănăstiri”.
Soborul a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Pr. Teodor Bârsan, slujitor la mănăstire, Pr. Marius Florin Bizău, paroh în Valea Muntelui, Bârsana, Pr. Simion Iuga, paroh în Năneşti, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Ipod. Vasile Pop.
Răspunsurile la strană au fost date de membrii Grupului psaltic „Theologos” condus de Florian Vois, iar la momentul Chinonicului, interpreta Oana Font a cântat două pricesne specifică perioadei postului.
În rândul credincioşilor s-a aflat domnul Teodor Ştefanca primarul comunei Bârsana şi alţi oficiali.
Cuvântul de învăţătură
„Această sfântă, care a avut o viaţă păcătoasă înainte de a o izbăvi Dumnezeu de căderile ei, după ce L-a cunoscut pe Dumnezeu şi a făcut un pelerinaj la Ierusalim, s-a căit de toate păcatele ei şi a trăit 47 de ani în pustiul din preajma Iordanului în stare de pocăinţă extremă, de rugăciune neîncetată, în post aspru, fără de mâncare, s-a hrănit doar cu ce găsea în pustiul acela, unde nu găsea prea multe, ca şi Sfântul Ioan Botezătorul, care s-a hrănit cu lăcuste şi miere sălbatică. Şi ea a ajuns să devină icoană şi pildă a pocăinţei, pentru că la sfârşitul vieţii atât de mult s-a curăţit şi s-a sfinţit, încât era străvezie ca lumina şi Sfântul Zosima, care a întâlnit-o la sfârşitul vieţii şi căruia i-a povestit viaţa, a văzut-o, când se ruga, înălţându-se de la pământ şi trecând pe deasupra apei Iordanului ca pe uscat. Deci, atât de mare a ajuns în desăvârşire din femeie păcătoasă. De ce este aşezată cinstirea ei această duminică? Pentru ca să nu deznădăjduim, oricât de multe păcate am avea şi cât de grele ar fi. Şi oricât ne-am întreba noi dacă ne poate ierta Dumnezeu, răspunsul este: da. Avem model pe această Sfântă Mare, aşezată în calendar, că dacă omul se întoarce, se căieşte, renunţă, se mărturiseşte, se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului şi pune început bun, poate să înainteze, nu doar să se curăţească, ci să se desăvârşească şi să se îndumnezeiască primind pe Hristos Dumnezeu în viaţa şi fiinţa lui”.
Apoi, Preasfinţitul Părinte Iustin a explicat credincioşilor pericopa evanghelică ce s-a citit în această duminică.
„Este una cu multe şi profunde înţelesuri duhovniceşti, despre prevestirea pătimirilor, pentru a treia oară, şi cererea fiilor lui Zevedeu, Iacob şi Ioan, care credeau în întemeierea unei împărăţii lumeşti, pe pământ, în cetatea Ierusalimului. Ei nu puteau înţelege ce urma să se întâmple pe calea cea îngustă, pe calea împărătească, ce are la capăt Crucea lui Hristos. Şi Crucea înseamnă umilinţa şi suferinţa pătimirilor. La capătul drumului este sfârşitul Golgotei, se înalţă Crucea, Altarul de Jertfă, şi slava Învierii lui Hristos. Cei ce vor să fie părtaşi slavei Învierii trebuie să înţeleagă că taina Crucii, umilinţa şi suferinţa ascund în ele biruinţa şi slava Învierii. Despre asta vorbeşte Mântuitorul astăzi Sfinţilor Apostoli. Foarte greu de înţeles pentru oamenii care sunt foarte pământeşti”.
„Hristos este singurul Domn în cer şi pe pământ şi stă de veghe, a mai spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Nu vă temeţi. Veghează. Nu se va întâmpla nimic fără ştirea Lui şi îngăduinţa Lui. Şi când va fi momentul va interveni. Nu lasă lucrurile să meargă atât de departe, încât viaţa pe pământ să fie distrusă, pentru că omul este capodopera lui Dumnezeu. Cea mai frumoasă creaţie din Univers este omul. Şi pentru aceea, S-a întrupat, ne-a adus cuvântul lui Dumnezeu, a pătimit, S-a Răstignit, a murit şi a Înviat a treia zi pentru noi şi pentru a noastră mântuire. După pilda Cuvioasei Maria Egipteanca, a tuturor Sfinţilor Mari, a Sfinţilor Părinţi şi a părinţilor noştri sfinţi, să urmăm calea cea împărătească, ce duce prin Cruce la Înviere, prin post, rugăciune şi fapte bune, ca să putem primi Lumina Învierii lui Hristos”.
Otpustul a fost urmat de un moment aniversar, în care Preacuviosul părinte vicar administrativ Arhim. Dr. Casian Filip a evocat momentul de acum 29 de ani, când, tot duminica a cincea din Postul Mare, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a fost hirotonit întru Arhiereu în „Muntele cel Sfânt” al Mănăstirii Rohia, ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.
– Servicii de creare site web
