Sfantul Andrei – credinte si practici magice

Sfantul Apostol Andrei, considerat si protectorul Romaniei, este sarbatorit de biserica in data de 30 noiembrie. Sarbatoarea semnifica inceperea iernii si are un accentuat caracter magic, in traditia populara existand credinta ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie se deschid portile cerului si apar strigoii, se pot face vraji si ghici ursitul. Apostolul Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat ziua praznuirii Sfantului Andrei (30 noiembrie) drept sarbatoare nationala bisericeasca in anul 2001.

Conform unor ritualuri stravechi, de ziua Sfantului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, motiv din care aceasta zi mai este numita si Ziua lupului, care isi are originea in simbolul dacic al lupului. In Maramures, sarbatoarea mai este cunoscuta si ca ”Andrelusa”, denumire care, de asemenea, isi are originile in traditiile dacilor liberi. In Bucovina, poarta numele ”Andreiu’ cap de iarna”, dar credintele nu difera de cele din alte zone ale tarii.

In Maramures, Sfantul Andrei ramane una dintre sarbatorile importante, si datorita practicilor magice si premonitorii legate de aceasta. Se spune ca in aceasta zi tarancile merg la biserica si sfintesc boabe de grau, porumb, ovaz, cu care hranesc apoi animalele ca sa le fereasca de rele, ung cu usturoi pragul de la intrarea in casa, ferestrele si portile ca sa tina departe de gospodarie duhurile rele. In unele sate se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc pe cornul drept al boilor, berbecilor si tapilor.

Strigoii se spune ca apar la miezul noptii de Sf. Andrei si sunt spiritele mortilor care nu ajung in lumea de dincolo dupa inmormantare sau refuza sa se mai intoarca acolo. Povesti despre ei circula inca prin satele din Maramures, unele dintre ele facand referire la luptele care se dau in noaptea Sfantului Andrei intre strigoii vii si cei morti, primii putand fi recunoscuti a doua zi dupa urmele de pe corp.

In satele de pe Mara, Cosau si Iza, ”Andrelusa” este ziua in care fetele isi pot ghici ursitul, adica persoana cu care se vor casatori, in care se fac diverse farmece si vraji. Tinerele se pregatesc special pentru acest moment, pentru ca in ajunul sarbatorii trebuie sa tina post negru toata ziua, iar apoi trebuie sa imparta pomana copiilor si batranilor.

Practici de aflare a ursitului

Turta de visat – Cu degetele de la mana dreapta, fetele trebuie sa ia faina cat cuprind intre ele, si sare tot atata. De la o fantana sau izvor trebuie sa ia, cu gura, apa. Cu aceasta se framanta turtita extrem de sarata, apoi aluatul se coace in cuptor sau pe plita. Seara fetele trebuie sa manance jumatate din turta iar cealalta sa o puna sub perna, sa isi spuna rugaciunile si apoi sa mearga la culcare cu gandul sa isi viseze ursitul. Oricat de sete le-ar fi fetele nu trebuie sa bea apa. Se spune ca, in timpul noptii, fata viseaza ca ii este sete si cineva ii aduce apa, acea persoana care ii intinde apa fiind sortitul ei, viitorul sot.

Colacul din paine dospita – Se face un colac, in mijlocul caruia se pune un catel de usturoi. Colacul este asezat intr-un loc cald si lasat acolo vreme de o saptamana. Daca usturoiul incolteste, inseamna ca fata va avea noroc, iar daca nu – va fi lipsita de noroc.

Boabele de grau – Fetele is pune sub perna 41 de boabe de grau, zicand: ”Voi, 41 de fire de grau,/Eu voi adormi/si voi hodini,/Dar eu ma rog lui Dumnezeu/Sa-mi trimita ingerul meu,/Sa-mi arate pe ursitorul meu,/Cel ce mi-i dat de Dumnezeu!”. Exista credinta ca fata se va marita cu persoana care ii va lua graul.

Fantana – Fetele merg la fantana la miezul noptii, aprind o lumanare de la Pasti pe care o pun in galeata si o coboara in put. Cand fata apei este luminata, tanara trebuie sa spuna: ”Sfinte Andrei,/ Scoate-i chipul in fata apei,/ Ca in vis sa-l visez,/ C-aievea sa-l vaz!”. Se spune ca apa se tulbura, iar fata poate sa isi vada ursitul.

Apa masurata – Fetele masoara noua cescute cu apa pline si le toarna intr-o strachina, care se pune sub o icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca mai ramane apa pe fundul strachinii, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc in acel an, iar daca ultima cescuta nu se umple cum trebuie, nu vor avea noroc si nu se vor marita.

O alta practica premonitorie priveste intreaga familie. Astfel, in unele sate, in seara Sfantului Andrei, membrii familiei seamana grau in cate un vas cu pamant. Persoanei la care ii rasare primul graul ii va merge bine in anul urmator, va fi sanatos si norocos. In alte zone se pun in apa cateva crengute de mar sau de cires, iar daca infloresc pana la revelion se anunta un an plin de bucurii.

De asemenea, noaptea Sfantului Andrei este potrivita si pentru observatii meteorologice. Daca luna este plina si cerul e senin, se spune ca iarna va fi usoara, iar daca cerul e noros, daca ninge sau ploua se anunta zapezi mari.

Lucruri interzise de Sfantul Andrei:
– nu se nu mai tese la razboi si nu se toarce pana la Craciun
– nu se matura toata ziua
– nu se arunca gunoiul
– nu se face pomana
– nu se da nimic imprumut
– nu se piaptana parul
– nu se ranesc grajdurile
– nu se fac zgarieturi

Sfantul Andrei se sarbatorea si in alte state ale Europei, iar practici magice similare cu cele de ghicire a ursitului s-au intalnit si in Scotia, unde se mai obisnuia ca barbatii sa iasa la vanatoare de veverite care sa poata fi mancate seara la o masa festiva. In Spania, se obisnuia ca tinerii sa faca mult zgomot, legand de ei cutii goale de conserve, dar si sa iaba loc o prima degustare a vinurilor produse in toamna.