„În speranța că sunteți bine, vă transmitem salutul nostru părintesc, însoțit de rugăciunea și urarea pentru o stare sufletească cât mai bună, în curaj, în speranță și în bucuria sărbătorii Învierii, care se actualizează în fiecare zi, prin credința în Isus Cristos cel Înviat din morți”; sunt cuvintele cu care Preasfințitul Vasile Bizău a început omilia rostită în biserica „Sfânta Maria” din Baia Mare, joi, 23 aprilie 2020, cu ocazia sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Vorbind despre sărbătoare de astăzi, Preasfințitul a ținut să precizeze că aceasta este o sărbătoare pascală, aflându-ne în săptămâna Luminată: „Ea ne amintește în primul rând de virtutea și tăria credinței ca și alegere ultimă și definitivă, indiferent de contextul în care lumea și omul trăiește. Exemplul Sfântului Gheorghe a rămas în conștiința comunității, a contemporanilor lui și apoi a Bisericii întregi ca unul care a mărturisit în mod direct și public pe Isus Hristos cel Înviat din morți. Nu s-a dezis de credința lui și aceasta pentru că, în sufletul lui, era mai puternică iubirea față de Dumnezeu decât faptul de a nega și a-și apăra viața pe moment… Îl avem pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe în perioada persecuțiilor împotriva Bisericii Creștine până la Edictul de la Milano, în care Împăratul Constantin eliberează Biserica și recunoaște cultul Bisericii ca și cult public și-i reabilitează pe creștini, recunoscând creștinismul ca și o religie oficială în Imperiul Roman de Răsărit.
Persecuțiile nu au lipsit niciodată din Biserică, vedem și azi atâtea știri cu creștini persecutați în diferite părți ale lumii… martiriul este și astăzi prezent în Biserică și creștinii și-l asumă atunci când trebuie să dea mărturie despre credința lor”.
De fapt, „Isus însuși ne spune în Evanghelia citită astăzi: „Dacă pe mine m-au persecutat și pe voi vă vor persecuta”, însă, înainte de acest pasaj, în Evanghelia după Ioan (Io. 15), Isus îi asigură pe apostoli că El este vița: „Eu sunt vița, iar voi sunteți mlădițele” și spune că „Oricine rămâne în Mine, aduce roadă multă, iar cine nu rămâne în Mine, Tatăl meu, care este viticultorul, taie mlădița care se veștejește, iar pe cea care aduce rod, o curăță, pentru ca mai multă roadă să aducă”. „Voi sunteți prietenii mei! Și pe voi vă vor persecuta! Și aceasta din cauza numelui meu, fiindcă nu-L cunosc pe Cel ce m-a trimis pe Mine”.
Isus, spune Ierarhul, „Explică raportul său cu Tatăl și raportul Său cu apostolii, cărora le-a împărtășit împărăția lui Dumnezeu și iubirea Sa. Cei care cunosc iubirea lui Dumnezeu, nu se mai constituie în parte a lumii, nu sunt membri ai lumii. „Lumea”, în această accepțiune ioaneică reprezintă pe toți cei care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu”. Din această cauză, explică Preasfințitul, se întâmplă toate aceste lupte interioare și exterioare, persecuții asupra celor care-L mărturisesc pe Hristos, din partea celor care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu.
Suferința lui Isus, persecutat, condamnat la moarte și ucis, o vedem de-a lungul veacurilor în toți martirii care au mărturisit iubirea lui Dumnezeu și au rămas statornici în crezul și în mărturisirea lor. „Statornicia lor le aduce gloria cerului, rămân în memoria Bisericii, a comunității și în memoria celor care cred. Ei sunt cinstiți și devin mijlocitori în ceruri pentru noi, creștinii de astăzi, care suntem în Biserica lucrătoare de pe pământ”.
Ierarhul a amintit de martirii Bisericii noastre Greco Catolice din România, care sunt cinstiți an de an, în luna mai, la Sighet și a explicat că „Deși anul acesta nu vom putea merge la Sighet, ei rămân în celebrarea Bisericii, în memoria și recunoștința noastră pentru această mărturisire a lui Hristos cel Înviat, împreună cu nevoia de unitate a Bisericii lui Hristos”. Isus se descoperă apostolilor ca și Cel care aduce unitate într-o umanitate reconciliată cu Dumnezeu: „Conștiința unității face din grupul apostolilor, nucleul Bisericii primare. Conștiința unității neamului omenesc, a lucrării lui Hristos și a unității Bisericii rămâne pe mai departe crezul de mărturisit, împreună cu faptele unității Bisericii și a iubirii față de toți semenii”.
La final, Preasfințitul ne-a îndemnat pe toți sa-i cerem bunului Dumnezeu să ne dea puterea mărturisirii lui Hristos, în condițiile de astăzi, aducându-ne aportul, cât mai bine, prin munca noastră zilnică, precizând că: „În munca, misiunea pe care o avem zi de zi, dacă suntem întăriți de Spiritul lui Hristos, sau ne lăsăm întăriți de el, roadele nu lipsesc și ele se văd. Îi cerem Domnului binecuvântarea, harul, lumina și ajutorul ca și noi, fiii Luminii, să mărturisim într-un glas, că Hristos a Înviat din morți!”.
– Servicii de creare site web
