Sfântul Ilie este sărbătorit în fiecare an pe data de 20 iulie. Este o sărbătoare bogată în superstiții și tradiții, pe care oamenii le-au respectat cu sfințenie, încă din cele mai vechi timpuri. Este ziua când fetele își pot întâlni ursitul.
Sfântul Ilie este cunoscut din Scriptură că fiind cel ce a legat ploile trei ani și șase luni. Tot el a înmulțit făina și untdelemnul văduvei din Sarepta Sidonului, l-a înviat pe fiul acesteia, a fost hrănit de corbi în pustiu, a înlăturat cultul zeului sirian Baal și a fost ridicat la cer într-un car de foc.
În credință populară se spune că Sfântul Ilie a fost un om de treabă, dar iute la mânie. Diavolul știind că acesta se mânie ușor, l-a făcut să-și omoare părinții. Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Astfel, Sfântul Ilie primește de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer și un bici de foc cu care fulgeră, că să-i omoare pe diavoli.
Așa se face că atunci când fulgeră și tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol. Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roțile carului au zimți și, mergând, sparg cerul și aduc ploaia. Diavolii, ca să scape de biciul Sfântului Ilie, se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în corpurile unor animale. În vreme de furtună oamenii aprind tămâie în casă, că nu cumva să fie fulgeraţi și ei din cauza prezenței vreunui diavol.
În dimineață zilei în care era cinstit Sfântul Ilie, oamenii culegeau plante de leac, în special busuiocul. Această plantă era dusă la biserică, binecuvântată și arsă. Cenușa rezultată era folosită în scopuri terapeutice, mai ales atunci când copiii lor făceau bube în gură.
Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nu se îngăduia că aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină. În ziua Sfântului Ilie, femeile chemau copiii străini sub un măr, îl scuturau și dădeau de pomană mere. Se credea că așa se vor veseli morții.
Se spune că în această zi nu este recomandat să se spele părul sau să se tundă, deoarece aceste acțiuni ar putea atrage asupra persoanei diverse neplăceri și nenorociri. Aceste interdicții sunt respectate mai ales de femei, care consideră că prin respectarea lor vor avea parte de noroc și sănătate.
În această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbați, îmbrăcăți în haine de sărbătoare, ajutați de către un copil. Retezatul nu se făcea dacă sărbătoarea cădea luni, miercuri, vineri sau duminică. După recoltarea mierii, erau invitați vecinii să guste din mierea cea nouă și să bea țuică îndulcită cu miere. Era nevoie de mare atenție, că printre cei chemați să nu fie cineva care știe să facă vrăji. Dacă erau prezente la această masă festivă astfel de persoane, apicultorii erau lipsiți de belșug.
În unele zone, se obișnuiește să se stropească animalele domestice cu apă sfințită în această zi, pentru a le proteja de boli și necazuri.
– Servicii de creare site web
