În fiecare an, la data de 23 aprilie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai iubiți și respectați sfinți ai creștinătății. Supranumit „Purtătorul de biruință”, Sfântul Gheorghe este considerat un simbol al curajului, al credinței nestrămutate și al luptei împotriva răului.
Un sfânt al curajului
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină. Rămas fără tată de mic, s-a mutat împreună cu mama sa în Palestina, unde și-a desăvârșit educația în spiritul credinței creștine. A ales cariera militară și, datorită meritelor sale, a ajuns unul dintre ofițerii de seamă din armata romană, în garda împăratului Dioclețian.
În anul 303, când împăratul a emis un decret prin care ordona persecutarea creștinilor, Gheorghe nu a ezitat să-și mărturisească deschis credința în Hristos. A fost arestat și supus la chinuri grele pentru a renunța la credință, însă a rămas neclintit, devenind astfel un exemplu de martiraj. A îndurat bătăi, torturi și umilințe cu o tărie impresionantă. În cele din urmă, a fost decapitat, primind cununa muceniciei.
Legenda balaurului
Imaginea sa emblematică – călare pe un cal alb, străpungând cu sulița un balaur – a devenit simbol universal al biruinței binelui asupra răului. Această reprezentare nu este o relatare istorică, ci o legendă cu o puternică încărcătură simbolică. Se spune că Sfântul Gheorghe ar fi salvat o cetate din mâinile unui balaur, iar fapta sa i-ar fi adus convertirea întregii comunități la creștinism. Această imagine, păstrată în icoane, fresce și statui, a devenit una dintre cele mai puternice reprezentări vizuale ale sfințeniei și eroismului în tradiția ortodoxă.
Venerație și moaște
Cultul Sfântului Gheorghe este răspândit în întreaga lume creștină. Este considerat patron spiritual al multor țări, orașe și instituții, inclusiv al Armatei Române. Numeroase biserici din România îi poartă hramul, iar credincioșii îi cer ajutorul în rugăciuni pentru izbăvire, sănătate și întărire sufletească.
O parte din sfintele sale moaște se află în România, în Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanța, loc de pelerinaj și rugăciune, unde credincioșii vin să se închine și să-i ceară mijlocirea. Lăcașul este apreciat nu doar pentru semnificația sa duhovnicească, ci și pentru pictura interioară realizată de renumitul artist Nicolae Tonitza.
Tradiții românești de Sfântul Gheorghe
În credința populară, sărbătoarea Sfântului Gheorghe marchează începutul verii pastorale. Se spune că în această zi se „înfrunzește codrul” și se dă startul sezonului agricol. În unele regiuni, oamenii obișnuiesc să pună ramuri verzi la porți și ferestre, pentru a alunga duhurile rele și pentru a atrage norocul și sănătatea în gospodărie.
Este, de asemenea, o zi cu o încărcătură aparte pentru cei care îi poartă numele – Gheorghe, George, Georgiana, Gina, Geta, Ghiță, și alte variante – care își serbează onomastica cu rugăciune, dar și cu bucurie și recunoștință.