Elena Bilt, psiholog si bioenergoterapeut, a subliniat cat de important este – in calea spre performanta (in sport ca si in orice alt domeniu) – ca totul sa fie facut cu naturalete, cu bucurie, cu abandon, fara incrancenari si fara orgolii. Psihologul a accentuat ca sportivii trebuie sa faca totul cu pasiune, cu gandul la depasirea propriilor limite si nu la o vitrina plina de medalii. Ca miza in sport trebuie pusa nu numai pe pregatirea fizica, ci si pe cea psihica si ca niciodata nu trebuie omis din aceasta ecuatie a performantei sufletul sportivului. Disciplina si corectitudinea (in primul rand fata de sine), spune psihologul, sunt calitatile vitale pentru un sportiv si ca abia din capacitatea de a descoperi noi si noi nuante sabloanelor vine genialitatea (si) in sport.
• “Ca sa faci performanta trebuie sa incepi de la lucrurile marunte, marunte de tot”
– Gandirea pozitiva conduce la performanta, gandirea negativa prevesteste iminenta esecului. In sport, ca si in orice alt domeniu. Axandu-ne cu discutia noastra la sport, de unde ar trebui sa incepem acest dialog despre legaturile dintre performanta si psihologie?
– Cred ca trebuie sa incepem dialogul de la naturaletea miscarii. De la necesitatea omului de a se misca. Dar nu ca o forma de abuz asupra corpului, ci ca pe o forma de a pune in actiune energiile, fara sa lase vreuna intepenita. O forma de a sincroniza respiratia cu tot ceea ce este in jur, cu tot ceea ce este natural, cu tot ce exista in interior. Toata lumea cauta atitudine in zilele noastre, indiferent ca ne raportam la sport sau la alt domeniu. Si, din pacate, o atitudine foarte agresiva. Se considera ca doar cei impozanti si dezinvolti stiu ce au de spus. Din pacate majoritatea doar afiseaza o aparenta siguranta de sine, in spatele ei fiind exact multa nesiguranta de sine. Pe acesti oameni daca ii intrebi cine sunt, ce gandesc, cum simt, nu ar sti sa spuna mare lucru despre ei. Iar ca sa faci performanta trebuie sa incepi de la lucrurile marunte, marunte de tot. Cum ar fi o respiratie. Cum ar fi sa stii sa te asculti. Pentru ca fiecare trebuie sa descopere maestrul pe care oricare il poarta in sine. Asta pentru ca si sportul este un har pana la urma: trebuie sa simti tot ceea ce faci. Oricat ai fi de antrenat, oricat ai fi de determinat, oricat ai fi de incrancenat, daca sportul practicat nu seamana cu o curgere fireasca de evenimente – coordonata intr-o deplina cunoastere de sine, cu bucurie, cu abandon, de dragul sportului si nu de dragul medaliilor -, atunci nu vei ajunge la performanta, ci doar iti vei risipi energiile.
• “Atunci se nasc capodoperele: cand te abandonezi”
– Spre sport orientarea trebuie facuta la varste mai fragede decat in multe alte domenii. In cazul in care copilul nu are o preferinta anume pentru un sport sau altul, cum stiu parintii sa aleaga ce i se potriveste mai bine acestuia?
– Alegi un sport de echipa sau unul individual in functie de caracterul copilului. Unul care este deschis, altruist, este mai potrivit pentru sporturile de echipa, in timp ce un copil mai introvertit, care are propria lui linie, atunci acesta va excela intr-un sport individual. Dar am intalnit si in multe echipe sportivi care ar fi fost mai potriviti la sporturile individuale: intotdeauna un cui in pantof determina lucrurile sa se miste. Si niciodata lucrurile nu sunt la voia intamplarii. Cert este ca, indiferent daca practici sporturi de echipa sau individuale, principala conditie ca sa atingi performanta este sa poti sa uiti de tine!
– Am fost la multe competitii de copii. De multe ori pasiunea din teren este cu mult depasita de pasiunea parintilor din tribune, uneori aceasta din urma pasiune escaldand niste limite…
– Parintii, in general, fac o mare greseala: vor sa traiasca prin copii ceea ce nu au reusit ei. Competitia este un lucru bun, doar ca distruge niste valori. Sunt foarte multi factori care influenteaza castigul intr-o competitie si intervine aici si norocul, care determina ca uneori invingator sa nu iasa intotdeauna cine merita. Am vazut in ochii sportivilor mari lacrimi de dezamagire, oricat incerci in lumina reflectoarelor sa arati ca nu te doare. Si de aceea eu cred ca acest concept de concurs, de intrecere, ar trebui altfel inteles. Nu ar trebui parintii si nici antrenorii sa le inoculeze ideea de competitie in mod abuziv. Ar trebui sa le creeze, in schimb, toate conditiile pentru ca sportivii sa isi descopere singuri placerea de a concura. Si sa descopere singuri ca, facand un lucru din placere, din bucurie, fortele lor sunt inzecite. Insutite. Pentru ca atunci se nasc capodoperele cand te abandonezi. Iar asta nu poate veni decat din suflet, degeaba iti impui din minte. Revin: parintii vor sa traiasca prin copii ceea ce ei nu au obtinut si s-a ajuns la un fel de snobism, parintii ajung sa le pretinda copiilor lor (chiar si foarte mici) lucruri aberante si ajung sa se intreaca ei intre ei. E prea mult.
• “Se lucreaza prea mult la conditia fizica si prea putin la psihic. La suflet”
– Care ati spune, din experienta acumulata in domeniul sportului, ca este cea mai frecventa greseala care se comite in goana dupa performanta?
– O greseala elementara este comisa atunci cand toti sportivii sunt luati la gramada. Nu se disting. Nu sunt evidentiate personalitatile aparte ale fiecaruia in parte. Fiecare este o valoare. Si daca fiecare s-ar simti valoare, atunci ar exista intotdeauna si bucuria jocului. Altfel faci ceva ce e uitat in trei secunde. Au iesit spectatorii din sala si te-au uitat! Dar atunci cand totul este facut cu pasiune, atunci ajungi sa vorbesti despre arta sportului, spectatorii raman inmarmuriti si creezi lucruri care nu se pot pur si simplu copia. Din pacate, insa, se lucreaza prea mult la conditia fizica si prea putin la psihic. La suflet. Sportivul trebuie motivat nu numai de cati bani castiga, de cat este de elogiat, de cate medalii va aduna in vitrina personala, ci de cat se va cunoaste, cum se va autodepasi si cum va afla ca resursele lui sunt, practic, nelimitate. Un astfel de performer nu va obosi niciodata, nu va suferi niciodata de deprimare, va intelege pur si simplu.
• “Sportivii sunt precum actorii. Foarte, foarte speciali”
– Ati lucrat cu sportivi, asa ca va intreb daca din punctul dumneavoastra de vedere s-ar putea creiona un portret al sportivului de performanta?
– Sportul de performanta presupune disciplina. Mai presupune corectitudine, in primul rand corectitudine cu propria persoana. Daca atunci cand ochii antrenorului nu sunt pe tine si nu faci ce ti-a cerut, atunci te pacalesti tu pe tine. Nu faci altceva. Tu, in cautarea performantei, trebuie sa fii mereu in adevar cu tine! In afara de aceste doua trasaturi care trebuie sa se regaseasca in portretul absolut fiecarui sportiv de performanta, altceva nu as evidentia. Dar as mai spune ceva: sportivii sunt precum actorii. Foarte, foarte speciali. Nu vei vedea nici macar asemanari. Fiecare are profunzimea lui, fiecare este un maestru, fiecare are modul lui de a practica sportul si oricat am incerca sa ii uniformizam prin reguli si prototipuri, adevaratii performeri vin mereu cu propriile nuante la aceste reguli si sabloane. Sunt nuante care vin in mod natural, nu din dorinta de a fi neaparat altfel. Sunt nuante care apar pentru ca acei sportivi se daruiesc si fac cu bucurie ceea ce fac.
– Poate nu fiecare club isi permite un psiholog. Dar sunt lucruri pe care, cred, fiecare sportiv le-ar putea face singur, cu sine insusi.
– Ar fi ideal ca fiecare sportiv sa poata beneficia de sfaturile unui psiholog bun, dar, vedeti dumneavoastra, un psiholog este valoros atunci cand nu face pe nimeni dependent de el. Un adevarat psiholog este acela care, dupa ce ai vorbit cu el, te simti perfect fara sa datorezi cuiva ceva. Un psiholog talentat acceseaza butoanele care trebuie pentru ca adevarata personalitate a individului sa se activeze. Un sportiv care face totul din placere si cu toata fiinta lui, nu trebuie decat sa se asculte, sa fie echilibrat, si va atrage spre sine numai experiente in armonie. O atitudine pozitiva fata de tot ceea ce vine in viata lui va aduce sportivului rezolvari in orice situatie, fara ca acesta sa cada vreodata in deprimari. Si pe un astfel de sportiv reusitele il vor urma peste tot pe unde va merge. Dar daca este un orgolios, atunci tocmai acest orgoliu va lucra in defavoarea lui.
• “Performanta, chiar si in sport, vine foarte mult din ceea ce simti”
– Cum te pregatesti pentru a gestiona corect esecul? Cum pentru a ramane cu picioarele pe pamant dupa succes?
– Foarte multi sportivi imediat ce se confrunta cu esecul riposteaza. Foarte putini sunt cei care se inchid in ei si isi promit sa repete o schema, de exemplu, pana cand aceasta va iesi. E foarte usor sa dai vina pe antrenor, arbitri, suporteri, pantofi de sport etc. Din aceasta atitudine iti dai seama cat este de constient un sportiv de ceea ce doreste sa faca. Justificarile acestea iti aduc un fel de alinare, dar nu poti la nesfarsit sa dai vina pe altcineva, pe altceva. Abia cand te opresti si recunosti ca nu ai fost suficient de prezent intr-o competitie, abia atunci poti corecta greselile. Adevarat atitudine in fata esecului si a succesului deopotriva ar fi sa nu te influenteze, asta ar insemna ca te cunosti si ca stii ca nici esecul, nici succesul nu te caracterizeaza. Tu esti de neclinitit. Nici laudele si nici injuriile nu te afecteaza pentru ca nu poate veni cineva din afara sa iti spuna cine esti. Si atunci vei merge dintr-un succes in altul. Pentru ca performanta, chiar si in sport, vine foarte mult din ceea ce simti. Si cand tu simti o singuranta reala, aceasta nu mai poate fi daramata de nimeni.
• “Este usor sa strigi din tribune”
– Si daca vorbim despre performanta nu putem omite capitolul suporteri. Dinspre suporteri vine energia care te poarta uneori spre succese neasteptate, poate, dar dinspre ei vine uneori si presiunea care iti taie pe alocuri genunchii.
– Sportivii de performanta sunt niste exemple pentru ca au reusit intr-un domeniu mai presus decat alti oameni au indraznit chiar sa viseze. Asta doream sa subliniez. Publicul influenteaza foarte mult sportivii si, din pacate, multi dintre suporteri isi uita latura umana acasa si incep sa arunce cu injurii. Un suporter adevarat isi da seaman ca modul lui de gandire si implicarea lui in actul sportiv trebuie sa sustina performanta. Si cand vorbim despre Fair Play consider ca trebuie sa il manifesti nu numai fata de propria echipa, dar si fata de adversari. Suporterii ar trebui sa arate in primul rand respect fata de favoriti si adversari deopotriva. Doar acei oameni care au respect fata de propria persoana pot acorda si altora respect – tare mi-as dori ca aceste cuvinte sa ajunga la suporteri. Este usor sa strigi din tribune, dar ar trebui sa nu uite suporterii niciodata cat e de greu ce fac sportivii pe teren. Daca ar exista respect salile de sport ar fi mult mai frumoase, intrecerea mult mai frumoasa, atmosfera ar fi mai relaxanta si vor fi mult mai putine accidentari. Pentru ca nu ar mai exista atata energie negativa.
• “Viata este minunata si dincolo de sport!”
– O ultima intrebare: care ar fi sfatul tau pentru sportivii care au trait o viata intreaga in lumina reflectoarelor si care, atunci cand se retrag din arenele sportive, nu mai stiu ce sa faca cu ei.
– Se intampla asa cand nu stiu cine sunt dincolo de aceasta lumina a reflectoarelor. Ar trebui schimbata intreaga societate pentru ca acesti oameni nu ar trebui uitati pentru ca de la ei mai are oricine ce invata. Eu vreau sa cred ca sunt putini cei care nu si-au gasit rostul dupa ce au abandonat performanta. Asta pentru ca, in general, sportivii au o atitudine foarte pozitiva fata de viata. Doar cei foarte orgoliosi si dependenti de aprecierile celorlati ajung in astfel de ipostaze. Eu asta le sugerez: sa isi deschida ochii si sa vada ca viata este minunata si dincolo de sport!
Foto (c) facebook Elena Bilt
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
