Și ei sunt ai noștri, nu doar când aduc bani sau când votează! Nu vă bateți joc de maramureșenii blocați la Londra!

Asist cu neputința izvorâtă din durerea a zeci de maramureșeni rămași în prag de sărbători cu visele de a-și petrece Crăciunul acasă spulberate.

Cei responsabili de acest eșec poate nu s-au priceput, poate au fost sfătuiți prost, sunt zeci de „poate” care mi se învârt în cap în speranța identificării unei explicații plauzibile, dar totul este degeaba.
Nu au nicio scuză nici cei de la compania aviatică, dar nici cei de la Consiliul Județean Maramureș.
Ei ar trebui să fie cei care să le spună bunicilor bătrâni și cărunți, care au tăiat porcul cel gras că le vin coconii acasă de Crăciun, că nu mai vine nimeni, că zborul a fost anulat chiar înainte de plecare.
Ei sunt cei care ar trebui să le explice că nu-și vor strânge în brațe nepoții și strănepoții născuți prin străinătățuri și pe care nu i-au văzut încă decât în poze sau în apelurile video de pe telefon.
Îmi vine greu să cred că un contract, cu care s-au lăudat zile la rând cei de la Consiliul Județean Maramureș, nu a fost verificat de experții plătiți din banii contribuabililor maramureșeni cu salarii nesimțit de mari. Păi cum să închei un contract de prestări servicii dacă tu nu dispui de autorizațiile necesare pentru prestarea lui. E la mintea cocoșului și strigător la cer!

Și, ce le pasă lor, autorităților județene, direct responsabile de acest dezastru că unii și-au pierdut economiile pentru că pe lângă biletele de avion au achitat și parcarea sau transportul la aeroport, teste PCR, cadouri pentru cei de acasă.
Mi-e milă de cei care au luat țeapă azi și mi-e silă de cei direct responsabili. NU, nu arăt cu degetul spre nimeni, știu doar că mi s-a umplut sufletul de o scârbă viscerală când am văzut ce frumos au petrecut azi toți la „Crăciun în Maramureș”. Oare mai marii județului s-au gândit măcar o secundă la Crăciunul pe care îl vor avea cei rămași la Londra și cu banii dați și fără transport?

Mi-aș dori mai multă responsabilitate, dar mă resemnez cu gândul că „acolo nu-i de unde, nici Dumnezeu nu cere!”. Și ei sunt ai noștri, nu doar când aduc bani sau când votează!