Sighetu Marmatiei – Rona de Sus – Repedea – varful Hodea

Plecam din Baia Mare la ora 7 cu destinatia localitatea Repedea de la poalele Muntilor Marmuresului. Versantii Muntilor Gutai sunt acoperiti cu cel mult 15 cm de nea recent cazuta, asfaltul curat iar padurea arata splendid cu alba-i beteala.

Pax vobiscum – Autor: Lucian Petru Goja

vezi GALERIA FOTO (clic aici…)

Din Sighetu Marmatiei continuam spre Rona de Sus si dealul Hera unde-i asteptam pe colegii din Sighet. 
Strabatem cei cca 130 km pe soseaua curata. Pudra de nea imaculeaza munceii de pe la 800-900 m altitudine in sus. 

Oprim pe malul stang a superbului rau Ruscova cu unde de smarald, in dreptul gurii vaii Hodea ce-si aduna apele putin tulburi intre malurile apropiate, care navalesc peste pragurile lespezilor de gresii. 

Ne pregatim de intrarea in traseu. 
Imediat profitam de sansa de a nemuri sloii de gheata formati pe bolovanii vaii, care mai de care mai diafani, cristalini, cu forme de pumnale, ciucuri de candelabre, ba unul cu forma de cruce. 

O alba hermelina dispare speriata intre radacinile unui fag. 

Suim a doua oara, pe directia sud-nord, in amonte la valea Hodea. Avem drept tinta catunul si apoi varful cu acelati nume. Urmam drumul de carute pietros si cu succesive praguri. 
La stanga zarim Culmea Fatuleanca, impadurita cu fag, paltin, jugastru, frasin, mai putin molid si plop alb. 

Nu peste mult ajungem intr-o prima poienita cu fanar morosenesc, cu sarpanta mobila pe verticala. 
In spatele nostru, peste cursul raului Ruscova incepe derularea incredibilului pastel al gospodariilor muntenesti, salaselor de varat si a fanarelor pana catre culmile verzi-intunecate de molidis si bradet. 
Suind compar zona cu urcusul din Suncuius, pe la Izbucul Izbandis, spre mirifica lume a motilor din Zece Hotare. 

La stanga, peste tot mai afunda vale Hodea, apar versantii abrupti acaparati de tufe de alun si decorati prin grafica sobrelor sulite ale zveltilor molizi care-si imbraca hlamida alba imparateasca. In crestetul lor, prin fulgi si neguri, se contureaza vag cateva din putin ramasele gospodarii muntenesti traditionale. 

Din urma ne ajunge o sanie trasa de un murg viguros. Pe sanie sunt asezati saci cu stiuleti de porumb si un rucsacel, totul bine ancorat. 

Calul e cu maiestrie strunit de doua adolescente, subtirel imbracate (surori aveam sa aflam in curand: mai au opt frati si locuiesc acum in Repedea dar au o casa si in catunul Hodea, doua vaci, calul si cateva oite). Tatal lor e paznic AJVPS si se descurca cum pot din simbria acestuia. Un copil e la facultate, doua fete la liceu prin Sighetu Marmatiei, restul la scoala …Ferice de-ntegrarea-n UE, dar asta cu ce i-o fi ajutand ?! 

Ne spun ca in catun locuiesc acum abia doua familii, restul suie doar vara, fiecare nu cu mai mult de doua vite si un ciopor de oite. Acolo-si fac fanul pe care-l consuma cu vitele pe loc sau il coboara-n Repedea iarna, cu saniile. 

Ne impresioneaza educatia si amabilitatea fetelor, bunul lor simt, maturitatea viziunii asupra problematicii vietii de zi cu zi. 
Le-ntreb cum strunesc calul la vale in lipsa haturilor, pe panta deosebit de accentuata iar ele imi spun ca cel care s-a invatat la drum e calul. Acum, la urcus, ii respecta opririle dese urmate de strasnice opinteli in timp ce valatucii de aburi emana din narile-i catifelate. 

Treptat prindem culmea, panta se indulceste, un loc de popas traditional marcat de un fel de pavilion sindriluit, destul de scund, excelent pe vremi ostile, ramane la o raspantie, pe stanga. 

Viscolul se inteteste si aduce cu el frigul patrunzator. 

Remarcam ingenioasa si eficienta drenare a apei izvoarelor peste drum, prin limitarea cursului acestora intre doua trunchiuri subtiri de fag, astfel nu se creaza spalari si distrugeri. 

Catunul Hodea se apropie treptat, fiind situat la capatul sud-estic al amplei potcoave ce ocoleste obarsia vaii cu acelasi nume.

Dam peste urme de sanii ce-au scos fanul din clai sau din fanare, mai apoi iesim in pajistea alpina punctata cu rari meri salbaticiti, ciresi, salase de animale. Apar primele gospodarii ingenios construite din lemn de brad. 

Deasupra lor, spre nord, varful Hodea domina orizontul, o trapezoidala piramida cu doua varfuri inegale separate de o mica inseuare, amintind de mai impozanta Satra lui Pintea din Muntii Lapusului. Pe piciorul sau sudic ne atrag atentia modeste stancarii. Panta e deosebit de accentuata si acaparata spre vest-nord-est un codru matur, dominat de foioase. 

A trecut 1 ora si jumatate de la plecare. 

Inainte de-a sui acolo pentru a prospecta posibilele grote sau pesteri in blocurile stratificate ale gresiilor bej-sure intram intr-o casuta de varat. 
Peretii casei sunt lipiti si spoiti, cu doua paturi acoperite cu cergi ponosite din lana, perne, o plita pentru gatit si un ceaun deasupra, scaune si o masa incropite din scandura de brad, haine folosite la istovitoarele munci. 

A trecut de amiazazi, ne mancam merindele, bem ceai fierbinte, cafea. 

Imediat apare un zdravan muntean din Repedea, pe nume Turcin, acesta ne da pertinente realatii asupra toponimiilor. 

Intre timp din inima catunului Hodea coboara la vale doua sanii incarcate cu fan parfumat, trase de puternici bidivii murgi si roibi struniti de bravi tineri etnici ucrainieni. 

Iesim, continuindu-ne urcusul.  Ocolim prin sud piciorul Hodei, remarcand in dreapta cornisa de zapada inalta de vreun jumatate de metru. 

In fata remarc o rastignire din fier, langa ea un palc de molizi si intre ei o solitara zada despuiata. 
Tragem nesatui cadre dupa cadre desi viscolul agreseaza obiectivele si ne amorteste degetele. 

Cotim apoi la dreapta, de-acum neprotejati de versant. Ramanem in bataia viscolului care a ras culmea pana la nivelul uscatei ierbi, alt-unde adunand zapada in dune de 60-70 cm grosime. 

Atacam direct piciorul abrupt al varfului Hodea, de la sud spre nord. 

Depasim un fanar cu fan cosit in vara trecuta. In spatele sau zarim maiastra gravura a unei stane pustii, cu coliba violentata de rafalele de vant.
 
Dupa cateva zeci de metri ajungem la liziera cu tufe de alun, fag si scorus salbatic. Imediat apar fagii uriasi, paltini scortosi argintiu-ruginii, mai rari frasini, jugastri si stejari. 

Ne ia vreo 40 de minute sa depasim borna silvica IV/136 si sa ajungem pe culmea avand vreo 1100 m altitudine. 

Continuam pe culme spre nord, ajungand pe varful Hodea Mica. 

Depasim o scurta inseuare.  Suim prin nea veche si noua cu grosimea de pana la 35-40 cm, afundandu-ne prin ramurisul doboraturilor de vant. 

S-a facut ora 14 cand am inceput  sa coboram pe piciorul nordic abrupt si bolovanos pe-alocuri, decorat de scunzi brazi troieniti, cu trimiteri spre niponii bonsai. 

De un pitoresc indescriptibil, in fata si la stanga se contureaza o poiana alpina aflata la 1064 m altitudine. In dreapta ei o alta, mai vasta, cu salase, fanare si gospodarii muntenesti, la o altitudine de 1075 m. 

Sub ea si spre nord-est isi are obarsia spectaculos-abundenta vale a Lespedei pe care vom cobora. 

Traversam poiana inaltelor salase apoi o culme, reajungem in partea nord-estica din catunul Hodea de unde coboram o vreme pe unde am urcat. 

Mai apoi ne pozitionam avand la stanga dealul Curpenului (nu Carpenului, cum eronat apare pe harti), cu valea Bili la dreapta si valea Lespedea in stanga. 

Am intalnit alti doi munteni ucrainieni amabili, care scoteau la vale cu calul si sania fanul din fundul unei vaiugi. 

Am luat alte relatii referitoare la toponimii de la ei.
Coboram pe un recent drum de TAF, ingust, destul de abrupt si mocirlos.
Noroc cu gerul care a intarit pastoasele argile dintre gresii spalate de izvoare energice.

O drujba vuieste a bocet mai la vale.

La stanga, peste valea Lespedea, se ivesc incet din neguri catunele Lespedea de Sus si Lespedea de Jos. 

Pe la ora 15,45 ajungem pe malul drept al raului Lespedea. Coboram in albie pentru a fotografia capricii glaciare, mai apoi spumoase repezisuri. 

Se ivesc rampele de afluire a bustenilor de fag, molid si brad, apoi doua gatere. 
Nu peste mult dam in asfalt, in malul drept al raului Ruscova, impresionant prin puritatea si reflexele verzi-albastrii ale apelor.

Circuitul complet ne-a 5 ore si jumatate. Ninge cuminte acum iar pe sosea s-au depus 2-3 cm de nea. Nu peste mult suntem regrupati.  Ne luam ramas bun de la colegii sigheteni si pornim spre Baia Mare. 

La ora 18 traversam Sighetu Marmatiei, continuam spre valea Marei si-n sus pe serpentinele Gutaiului unde ninge feeric. Iata ca iarna si-a intrat tardiv in drepturi. 

Coboram imediat cu atentie spre Baia Sprie iar la ora 19,45 ajungem in Baia Mare, imaculata de cei vreo 15-18 cm de zapada cazuta peste zi. 

Era cert ca vom reveni in Hodea primavara pentru a admira pajistile crude si padurile inverzind, poate narcisele, Stelutele Domnului sau Cupele gentienelor inflorind ca-n Poiana Sahleanu, Tomnatec, Capul Grosi sau pe Muntele lui Serban. 

Ne vom continua apoi traseul spre dealul Viji (1326 m), Certina (1184 m) sau spre Sahleanu, concomitent prospectand rusticul si pastoralul traditional al catunelor atata vreme cat ele mai sunt.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu nemarcat turistic dar care nu pune probleme de orientare pe vreme buna. 

Circuitul poate fi efectuat iarna in 5 -6 ore de mers, in functie de grosimea stratului de zapada. 

Nu exista zone periculoase-expuse si nu necesita un echipament deosebit. 

Intrarea in traseu se face imedit dupa trecerea din Ruscova in Repedea, in amontele gurii vaii Hodea, pe mal drept, iar returul pe valea Lespedea, in aval, pe malul drept.