Pacientii cu tulburari psihice pot fi imobilizati sau izolati pentru protectia lor sau a altor persoane, fara a fi loviti sau vatamati si folosind un ton calm si neutru, iar masura nu va depasi patru ore, timp in care vor fi facute evaluari la cel mult 30 de minute, potrivit unui proiect al MS.
Proiectul de Ordin privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice a fost pus in dezbatere publica de Ministerul Sanatatii (MS). Prin proiectul de Ordin sunt stabilite normele speciale de ingrijire din structurile de psihiatrie si situatiile in care pot fi luate masuri de contentie.
Potrivit proiectului, serviciile medicale minime pe care o structura psihiatrica trebuie sa le asigure sunt: diagnosticul si tratamentul tulburarilor psihice acute si cronice; evaluari psihologice; psihoterapie; consiliere si psihoeducatie pentru pacienti si familiile lor; programe de terapie ocupationala, educativa si recreativa; servicii de asistenta sociala.
In situatia in care interventiile terapeutice uzuale efectuate in vederea aplicarii tratamentului esueaza, se poate recurge la imobilizarea sau contentionarea pacientului cu mijloace specifice, dar care sa nu produca vatamari corporale.
Contentionarea poate fi folosita doar atunci cand este necesara apararea pacientului de actiunile sale, care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalti si doar in situatia in care aplicarea celor mai putin restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire ori vatamare.
„Imobilizarea este precedata o abordare verbale care sa evite escaladarea agresivitatii si violentei. Se va evita atitudinea de confruntare cu pacientul, se va vorbi pacientului pe un ton calm, neutru si cu o expresie faciala atenta, dar neutra, cu o gestica limitata, lenta fara schimbari bruste de atitudine. In aplicarea masurii de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei masuri de restrictionare a libertatii de miscare a pacientului”, potrivit proiectului.
De asemenea, contentionarea poate fi folosita numai in baza dispozitiei medicului, mentionata in foaia de observatie. Dispozitia medicului trebuie sa detalieze factorii care au condus la contentionare si sa specifice natura acestei masuri. In dispozitie trebuie precizata ora la care masura de contentionare a fost luata, imobilizarea neputand depasi patru ore, se mai arata in proiect.
In situatia in care imobilizarea de necesitate nu a fost facuta din dispozitia medicului, acesta va fi solicitat in maximum 30 de minute.
Masurile de contentionare sau imobilizare aplicate pacientilor, incluzand toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea, se inscriu in Registrul masurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor, care va fi pastrat in conditii de confidentialitate.
Proiectul mai prevede ca pacientul trebuie sa fie monitorizat tot timpul imobilizarii, pentru a observa daca nevoile sale fizice, de confort si siguranta sunt indeplinite. O evaluare a conditiilor pacientului trebuie realizata la cel putin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte, daca medicul o cere. Evaluarea trebuie inregistrata in foaia de observatie a pacientului.
Toate interventiile fizice din timpul imobilizarii trebuie sa aiba in vedere varsta, sexul, cultura, limba si istoricul medical, dizabilitatea sau nevoile speciale ale pacientului, sarcina, date care se vor regasi si in foaia de observatie.
Proiectul de ordin mai prevede si modalitatea de protejare prin izolare a pacientilor care reprezinta un pericol pentru ei insisi sau pentru alte persoane. Aceasta masura trebuie aplicata cu maxima precautie si numai in cazul in care orice alta modalitate s-a dovedit ineficienta.
Izolarea pacientului se va face intr-o incapere special prevazuta si dotata in acest scop. Incaperea trebuie sa ofere posibilitatea ca pacientul sa poata fi observat continuu, sa fie iluminata si aerisita in mod corespunzator, sa aiba acces la grup sanitar si sa fie protejata in asa fel incat sa previna ranirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane.
Izolarea trebuie sa fie aplicata pentru un timp cat mai scurt posibil si revizuita periodic, la un interval de cel mult doua ore, iar pacientul sau reprezentantul sau trebuie informat despre aceasta masura.
„Pacientul va fi observat in timpul izolarii conform unui program prevazut de medicul care dispune masura izolarii. Pe perioada dispunerii masurii izolarii, pacientul va pastra imbracamintea, precum si orice articole de uz personal sau cu semnificatie religioasa, cu exceptia situatiei in care pastrarea acestora ar putea afecta siguranta sa”, se mai arata in proiect.
Masura izolarii nu trebuie folosita ca pedeapsa sau ca o forma de amenintare si nici nu poate fi parte a programului de tratament. Aceasta masura poate fi dispusa doar de medic, in aceleasi conditii ca si contentionarea, si trebuie mentionata in Registrul masurilor de contentionare si izolare si in foaia de observatie a pacientului.
In cazul pacientilor sub 18 ani, imobilizarea are drept scop sustinerea tratamentului medicamentos in cazul agitatiei psiho-motorii. Contentionarea in aceste cazuri se va face numai cu avizul medicului curant sau al medicului de garda, medic specialist psihiatru sau neuropsihiatru pediatric, acolo unde exista, si cu acordul scris al parintelui sau apartinatorului legal, prevazut in consimtamantul semnat de tutore la internare, doar dupa ce au fost epuizate toate mijloacele de convingere si linistire a pacientului. Durata contentiei nu poate depasi 30 minute, dar proiectul prevede ca masura poate fi repetata in cursul aceleiasi zile.
Dupa contentionare, pacientul sub 18 ani trebuie sa fie supravegheat permanent de personalul medical si nu trebuie sa ramana singur in incapere.
Printre dispozitivele speciale de imobilizare sunt: pat cu dispozitive de legare – cadru metalic cu laterale; cearceaf; mansete din piele, late, ajustabile, dublate cu pasla pentru articulatiile mainilor si picioarelor; curele late pentru torace si genunchi; manusi; casca speciala de protectie.
Tehnica imobilizarii consta in imobilizarea atat a membrelor superioare, cat si a celor inferioare, evitand leziunile in timpul procedurii. Potrivit proiectului, este interzisa folosirea de materiale precum sfoara, tifon, fese sau alte materiale care pot vatama pacientul.
In proiect sunt prevazute metode diferite de contentionare pentru copiii internati intr-un spital cu structura de Psihiatrie, cei institutionalizati si cei internati intr-un spital cu structura de Pediatrie.
In cazul copiilor internati intr-un spital cu structura de Psihiatrie, contentia va fi folosita in caz de potential de autoagresivitate sau heteroagresivitate. Astfel, pentru copiii cu greutate sub 25 de kilograme se va folosi cearceaful, cu care va fi infasat si se mobilizat de pat. In cazul copiilor cu greutatea sub 50 de kilograme se vor folosi mansete ajustabile din piele pentru maini si picioare, in cazul in care se lovesc cu genunchii, iar pentru copiii cu greutate mai mare de 50 de kilograme, tot mansetele ajustabile din piele, dar si curele late pentru torace si genunchi.
Contentia in cazul copiilor institutionalizati se va face cu acordul tutorelui legal sau responsabilului centrului pentru minori, la indicatia medicului curant sau a medicului de garda. Pentru copiii diagnosticati cu autoagresivitate se vor folosi dispozitive cu rol de protectie, precum: manusi, casca de protectie, iar pentru copiii diagnosticati cu heteroagresivitate, se vor respecta regulile de contentie pentru copiii din spitalele de psihiatrie.
In cazul copiilor internati intr-un spital cu structura de Pediatrie, copiii cu autoagresivitate sau cu heteroagresivitate vor fi contentionati respectandu-se regulile generale ale masurii.
Proiectul defineste totodata si urgentele psihiatrice, adica starile psiho-patologice in cadrul carora pacientul se afla intr-o disfunctionalitate cerebrala severa, situatie critica in care poate provoca autovatamare grava, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri, comportamente nejustificate de caracteristicile realitatii prezente, cum sunt starile confuzionale.
Astfel, urgente psihiatrice sunt considerate: tulburare psihotica acuta; tulburari severe de comportament in tulburari de personalitate; tulburari psihotice post- sau intercritice in epilepsie; agitatia psihomotorie; episoade acute delirant-halucinatorii in psihoze (schizofrenie, tulburarea afectiva bipolara) si in demente; episoade expansive severe; episoade depresive severe; episoade depresive cu risc suicidar; sevraj alcoolic; tentativa de suicid si sevraj complicat la alte substante psihoactive, care se vor trata in unitatile specializate in toxicologie si adictie.
Spitalele de psihiatrie care nu au amenajate astfel de spatii sunt obligate sa le amenajeze cu respectarea normelor din Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice.
Initiatorii proiectului au precizat ca aceste modificari si completari au fost facute si pentru ca in implementarea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice s-au constatat mai multe neconcordante ale prevederilor actului normativ cu o serie de dispozitii din dreptul intern, precum Codul familiei, Codul penal, dar si cu dispozitii din tratate internationale privind drepturile si libertatile fundamentale, precum Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia ONU Impotriva Torturii si altor Pedespse sau Tratamente cu Cruzime, Inumane sau Degradante, Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
Proiectul de Ordin va fi in dezbatere publica pana in 20 mai, potrivit Ministerului Sanatatii.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
