Sonda New Horizons, care a realizat un survol istoric al planetei pitice Pluto in luna iulie a acestui an, are o noua destinatie – un planetoid inghetat din Centura Kuiper care poate dezvalui mai multe informatii despre aceasta zona de la frontiera sistemului solar si despre procesul de formare a sistemului nostru solar, acum 4,6 miliarde de ani, conform CBC.
Astfel, noua destinatie pentru New Horizons este 2014 MU69, un obiect inghetat cu diametrul mai mic de 45 de kilometri – un pitic prin comparatie cu Pluto al carui diametru este de 2.370 de kilometri. Acest obiect se afla la 1,6 miliarde de kilometri distanta de Pluto, care, la randul sau, se afla la 4,7 miliarde de kilometri distanta de Pamant in momentul intalnirii cu sonda New Horizons.
Atat Pluto cat si 2014 MU69 fac parte din Centura Kuiper, zona de la frontiera sistemului solar in care se afla zeci de mii de planetoizi, asterizi si comete, unele foarte mici si altele, ca Pluto, suficient de mari pentru a fi catalogate drept planete pitice.
Desi sonda va porni in curand in directia obiectului 2014 MU69, oamenii de stiinta nu vor putea studia acest obiect daca nu li se va aproba extinderea misiunii New Horizons si nu vor primi o noua finantare pentru ca misiunea initiala a sondei urmeaza sa se incheie la 1 octombrie 2016. Ei vor solicita prelungirea misiunii si finantare la inceputul anului viitor.
Spre deosebire de Pluto, care prezinta semne de activitate geologica si are o suprafata care este permanent remodelata, planetoidul 2014 MU69 este practic neschimbat de la formarea sa. Astfel de obiecte mici se pare ca au reprezentat materia prima din care s-au format planetele pitice din Centura Kuiper.
2014 MU69 este unul din cinci obiecte similare ce au fost descoperite in 2014 prin intermediul Telescopului Spatial Hubble. El a fost ales pentru ca se afla pe o traiectorie mai apropiata de directia de deplasare a sondei spatiale, nefiind nevoie de un consum de combustibil foarte mare pentru schimbarea directiei.
In urma cu peste 9 ani, New Horizons, o sonda spatiala de dimensiunile unui mic pian de concert, parasea Pamantul intr-o aventura care avea sa o duca spre o lume nemaivazuta, la marginea sistemului solar. In drumul sau, sonda a trecut dincolo de orbita lui Marte, a strabatut centura de asteroizi si s-a folosit de cea mai mare planeta a sistemului nostru solar, Jupiter, pentru a-si spori acceleratia spre destinatie: planeta pitica Pluto. Dupa ce a fost accelerata de Jupiter, sonda a devenit cel mai rapid obiect realizat de om. Viteza sa de deplasare a crescut cu 4 km/s (14.000 km/h), ajungand la 23 km/s (83.000 km/h). Fara acest ajutor din partea lui Jupiter, sonda ar fi avut nevoie de inca trei ani pentru a ajunge la Pluto.
Dupa o calatorie de peste 5 miliarde de kilometri, New Horizons ajungea la 14 iulie la intalnirea cu Pluto, si a adunat numeroase fotografii si date stiintifice despre acest corp cosmic. Conform NASA, in urmatoarele 16 luni, prioritatea sondei este de a transmite spre Pamant toate datele adunate in ultimele zile despre Pluto si cei cinci sateliti ai sai. Aceasta perioada este atat de lunga pentru ca sonda nu poate transmite decat aproximativ 2.000 de bits pe secunda (rata de transfer care face ca vechiul modem dial-up cu care ne conectam la internet la sfarsitul anilor ’90 sa para un bolid de Formula 1, ajungand teoretic pana la viteze de 56.000 bits/s).
Din cauza acestei rate mici de transfer a datelor inapoi spre Pamant, oamenii de stiinta se asteapta ca principalele descoperiri realizate de New Horizons cu ocazia survolului lui Pluto sa fie anuntate abia spre sfarsitul acestui an sau chiar in cursul anului viitor.
Dupa ce sonda isi va incheia periplul prin Centura Kuiper si daca va fi intr-o stare buna de functionare, NASA ar putea lua decizia unei noi prelungiri a misiunii si pentru spatiul interstelar.
Pana la urma, indiferent daca misiunea va obtine sau nu finantari suplimentare, New Horizons se indreapta spre iesirea din heliosfera. Oamenii de stiinta sunt de parere ca sonda va dispune de suficienta energie pentru a pastra legatura cu Pamantul pentru urmatoarele cateva decenii si ar fi extraordinar daca ar putea fi reluate masuratorile realizate de sondele Voyager 1 si Voyager 2 de la iesirea din sistemul solar si patrunderea in spatiul interstelar.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
