„Cea mai veche reprezentare geometrica” cunoscuta in prezent a fost descoperita de cercetatori pe o scoica pe care, in urma cu 500.000 de ani, in Asia, un om a desenat un zigzag, potrivit unui studiu publicat miercuri in revista Nature.
Autorul acestui „graffiti” preistoric este un Homo erectus, care a trait in zona sitului arheologic Trinil, pe malul fluviului Solo de pe insula Java. „Este vorba despre cea mai veche exprimare grafica pe care o cunoastem”, a declarat pentru AFP arheologul Francisco d’Errico, coautor al studiului publicat miercuri.
„Avem de-a face cu un comportament deliberat. Omul a avut vointa de a face acel zigzag dintr-o singura miscare. Nu stim de ce l-a facut, poate ca desenul este o marcare a proprietatii, un cod personal, un cadou”, explicat cercetatorul. Gravurile geometrice sunt considerate, in general, semne ale capacitatii cognitive moderne”, potrivit echipei de cercetatori conduse de Josephine Joorde, de la Universitatea din Leiden, in Olanda.
Zigzagul a fost realizat cu o unealta ascutita cand scoica, inca proaspata, era acoperita cu un mic strat de materie organica. Acest procedeu a permis ca zigzagul sa poate fi readus la lumina, liniile aparand albe pe un fond maro inchis. Stratul de materie organica a fost distrus ulterior, dar desenul este inca vizibil, cand lumina cade intr-un unghi ascutit pestecochilie.
„Descoperirea aceste cochilii gravate este o surpriza, deoarece desenele cele mai vechi cunoscute pana in prezent sunt mai recente de 300.000 de ani”, au spus cercetatorii. „De asemenea, nu folosim termenii «arta» sau «simbolism» cum se intampla in cazul unor desene relativ comparabile, dar adeseori mai complexe, descoperite in Africa de Sud si care au fost realizate de omul modern in urma cu 100.000 de ani”, a precizat pentru AFP arheologul Wil Roebroeks.
Cercetatorii au reexaminat, cu ajutorul tehnicilor moderne, o serie de cochilii gasite la Trivil la sfarsitul secolului al XIX-lea si pastrate la Muzeul de istorie naturala din Leiden. Scoicile fac parte din colectia specialistului in anatomie Eugène Dubois, care a descoperit in 1891, in situl asiatic, oseminte apartinand unor hominizi care i-au permis sa defineasca „Pitecantropul”.
Dubois credea ca a descoperit veriga lipsa dintre maimuta si om, ipoteza care a fost respinsa apoi. Pitecantropul nu descinde din maimute, chiar daca are stramosi comuni cu acestea. Cercetatorii au inclus „omul din Java” in familia Homo erectus, venit din Africa, semne ale prezentei sale fiind descoperite in Asia si Europa.
Talia lui Homo erectus era comparabila cu cea a lui Homo sapiens. Acesta avea arcada proeminenta, iar specia a aparut in urma cu circa 1,9 milioane de ani si a disparut in urma cu aproximativ 150.000 de ani. Volumul craniului era deja destul de mare (intre 900 si 1.200 de centimetri cubi). Capabil sa realizeze unelte bifatate, Homo erectus este primul care a reusit sa controleze focul.
Cercetatorii au aflat ca omul din Java se deplasa de-a lungul cursurilor de apa dulce pentru a aduna scoici uriase apartinand speciei Pseudodon. Indivizii acestei specii au inventat o tehnica inteligenta pentru deschiderea cochiliilor. Folosind o unealta ascutita, Homo erectus perfora scoica la nivelul insertiei muschiului aductor anterior, care mentine cochilia inchisa. Sectionarea muschiului provoca deschiderea imediata a scoicii, iar Homo erectus se putea hrani.
„Se stia deja ca Homo erectus fabrica unelte bifatate frumoase. Am demonstrat ca avea o tehnica sofisticata de deschidere a cochiliilor si ca desena zigzaguri. Acest lucru ar putea contribui la formarea unei imagini putin mai «subtile» a lui Homo erectus”, a subliniat Wil Roebroeks. Datarea cu ajutorul a doua metode independente a sedimentelor gasite in cochilii a indicat o varsta de circa 540.000 de ani a depozitului.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
