Cutremure de o amploare exceptionala, ca cel care a afectat, la 11 martie, Japonia, se pot produce in diverse puncte de pe glob, chiar daca nu este cunoscut niciun precedent istoric in acest sens, avertizeaza un studiu japonez publicat miercuri, relateaza AFP. Pana la 11 martie, cutremure gigantice, cu o magnitudine de 9,0, au fost inregistrate doar in cateva regiuni, si anume in Chile, Alaska, Kamceatka si Sumatra.
Nicio dovada sau indiciu nu permiteau, deci, sa se ia in calcul posibilitatea unui cutremur de o asemenea violenta de-a lungul fosei oceanice japoneze, cu exceptia, poate, a unui eveniment care a avut loc in anul 869, slab documentat, releva acest studiu al seismologilor japonezi, publicat in revista stiintifica Nature.
Nord-estul Japoniei a cunoscut, desigur, numeroase cutremure de o magnitudine de 7,0, dar nu a mai inregistrat, din 1923, niciunul care sa depaseasca 7,5. De asemenea, nu exista nicio marturie istorica despre un cutremur cu o intensitate mai mare de 8,5 din secolul al XVII-lea.
Cu toate acestea, cutremurul-record din Tohoku-Oki, care a devastat coasta de est a Japoniei, la 11 martie, s-a produs. Iar „el aminteste posibilitatea ca seisme cu magnitudinea de 9,0 sau mai mare sa aiba loc de-a lungul altor falii, chiar si in absenta unui precedent” cunoscut, insista Shinzaburo Ozawa si alti cercetatori din cadrul Autoritatii japoneze pentru Informatii Geospatiale.
Evaluarile realizate doar pe baza datelor istorice fiind insuficiente, „este, deci, imperativ (necesara) supravegherea acumularii de tensiuni telurice”, pentru a estima mai bine riscurile seismice, apreciaza ei.
Seismologia beneficiaza, in fapt, din anii ’90, de dezvoltarea tehnologiilor spatiale, care permit masurarea prin satelit a deformarii suprafetei terestre, la limita placilor tectonice si gropilor marine. Japonia se afla in varful acestor noi sisteme GPS si a creat, inca din 1994, o retea de statii de masurare in timp real, intitulat GeoNat.
in cei 15 ani dinaintea cutremurului de la Tohoku-Oki, aceste statii de masurare au aratat o lenta acumulare a tensiunilor tectonice in apropiere de Insula Honshu, principala insula din arhipelagul nipon.
Or, potrivit studiului, datele GPS sugereaza ca aceste cutremure gigantice se pot produce mai frecvent decat sugereaza modelele seismice clasice.
Studii geologice recente arata ca tsunami similare celor declansate de cutremurul de la 11 martie au afectat, in mai multe randuri, coastele de la Pacific din nord-estul Japoniei, la intervale de aproximativ 800 pana la 1.000 de ani.
Totusi, potrivit calculelor lui Ozawa si echipei sale, ar fi suficient doar un interval de 350 pana la 700 de ani ca tensiuni echivalente celor eliberate la 11 martie sa se acumuleze, din nou, de-a lungul fosei oceanice a Japoniei.
Chiar daca seismele raman imposibil de prezis cu precizie, retele de statii GPS similare GeoNat ar putea, in viitor, sa permita o mai buna delimitare a zonelor expuse la aceste cutremure gigantice devastatoare.
Sursa: Mediafax