Cu cat este mai mare numarul norilor din atmosfera unei planete telurice, cu atat este mai mare posibilitatea sa apara si sa se dezvolte viata pe acea planeta. Afirmatia este valabila in cazul in care planeta, fiind mai aproape de steaua mama, are o temperatura prea ridicata pentru a permite existenta vietii, iar norii determina o racire care face posibila dezvoltarea organismelor vii, conform unui nou studiu realizat la Universitatea din Chicago, informeaza space.com.
Aceasta concluzie este valabila pentru multe dintre planetele din afara sistemului nostru solar, exoplanete. Astronomii au confirmat existenta a peste 1.700 de exoplanete in ultimii 20 de ani, iar in curand se asteapta confirmarea altor catorva mii. Dintre acestea, cea mai mare probabilitate de a avea viata o au cele aflate in asa-numita „zona de aur” — distanta fata de steaua in jurul careia graviteaza care permite ca apa sa fie in stare lichida (la o distanta prea mare, apa ingheata, iar la o distanta prea mica, se evapora).
Distanta dintre planeta si steaua sa mama reprezinta insa doar unul dintre factorii care controleaza cat de multa energie solara ajunge la suprafata planetei. Un alt factor tine de prezenta norilor in atmosfera respectivei planete. Norii actioneaza ca un scut, care reflecta lumina stelara si contribuie astfel la racirea semnificativa a planetei.
Pe Pamant, norii se formeaza atunci cand caldura solara provoaca evaporarea apei. Vaporii de apa se ridica in atmosfera, unde se racesc si se condenseaza rezultand norii, care sunt formati fie din picaturi de apa, fie din cristale de gheata
Cercetatorii sustin ca in atmosfera planetelor care se rotesc in jurul propriei axe mai incet decat Pamantul se pot forma straturi de nori care sa reflecte o mare parte din energia stelara si sa mentina habitate asemanatoare celor terestre, chiar daca aceste planete se afla mai aproape de steaua lor decat este Pamantul fata de Soare.
Prezenta norilor in atmosfera unei planete este determinata de dinamica atmosferica. Aceasta dinamica este determinata, la randul ei, de viteza cu care se invarte respectiva planeta in jurul propriei axe. Spre exemplu, cu cat o planeta se invarte mai incet, cu atat zilele si noptile de la suprafata sa sunt mai lungi. Un prim efect direct este ca diferenta de temperatura dintre zi si noapte creste, ceea ce produce un dinamism sporit in atmosfera.
In plus, atunci cand o planeta se invarte, ea antreneaza si masele atmosferice de la suprafata sa — asa-numitul efect Coriolis care influenteaza cat de puternice sunt vanturile si uraganele. Cu cat o planeta se invarte mai rapid, cu atat mai puternic este efectul Coriolis, iar atmosfera se va separa in benzi multiple care se invart in paralel cu ecuatorul planetei. Dinamica atmosferica din cadrul acestor benzi este diferita. Cu cat o planeta se invarte mai incet, cu atat mai slab este efectul Coriolis, iar atmosfera va fi mai putin divizata.
Pentru a studia efectele vitezei de rotatie a planetei asupra ospitalitatii pentru viata, cercetatorii au apelat la niste modele tridimensionale ale circulatiei atmosferice pe niste planete simulate pe calculator — planete cu aceasi masa si diametru ca Pamantul, dar care se rotesc in jurul propriei axe cu viteze cuprinse intre dublul vitezei de rotatie a Terrei pana la a 365-a parte din viteza Pamantului. Respectivele planete primeau, in cadrul simularii, o cantitate suplimentara de energie fata de planeta noastra (pana la 2,5 ori mai mult).
De exemplu, o planeta cu o viteza de rotatie de 100 de ori mai mica decat a Pamantului poate gazdui viata chiar daca se afla mult mai aproape de steaua mama decat este Terra fata de Soare. Astfel de planete pot oferi conditii pentru aparitia si dezvoltarea vietii in conditii climatice similare celor terestre, chiar daca primesc de doua ori mai multa energie stelara decat Pamantul.
In cazul unei planete cu viteza mica de rotatie, partea planetei care este indreptata spre steaua mama — asa-numitul „punct substelar” — este incalzita timp indelungat, conditii in care aerul cald se ridica din acest punct. „Norii tind sa se formeze in locurile in care aerul se ridica pentru ca aerul cald si umed este racit la altitudini mai mari, ceea ce conduce la condensare”, conform coautorului acestui studiu, Dorian Abbot, geofizician la Universitatea din Chicago.
In absenta unui efect Coriolis puternic, care sa rupa circulatia atmosferica in benzi distincte, in atmosfera acestor planete se formeaza mai multi nori. In punctul substelar, planeta este protejata de un scut de nori care este prezent mai mult de 90% din timp, reflectand o cantitate semnificativa de energie inapoi in cosmos, conform lui Abbot.
Concluziile acestui studiu urmeaza sa fie verificate si prin alte modele computerizate. Rezultatele studiului au fost publicate in revista Astrophysical Journal Letters.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
