Persoanele cu o saliva saraca in amilaza, o enzima care contribuie la digerarea unor zaharuri complexe, ce exista in paste si in orez, au tendinta de a deveni obeze, afirma autorii unui studiu bazat pe o analiza genetica. Fiecare om poseda un numar variabil de copii ale genei care sintetizeaza amilaza salivara, iar acele variatii pot merge de la una la 20 de copii.
Persoanele cu cel mai mic numar de copii ale genei amilazei salivare (si care au, astfel, putina amilaza in sange) prezinta un risc de 10 ori mai mare de a deveni obeze, a afirmat o echipa internationala de cercetatori, coordonata de Philippe Froguel, profesor la CNRS, Institut Pasteur din Lille si la Imperial College din Londra.
Fiecare copie lipsa a acestei gene creste cu 20% riscul de obezitate, afirma autorii studiului, aparut in revista Nature Genetics. Studiul demonstreaza pentru prima data legatura genetica intre digestia glucidelor complexe si obezitate.
Cerealele, painea, pastele, orezul, cartofii si legumele uscate contin amidon, denumit „zahar lent”. De la aparitia agriculturii, in urma cu 10.000 de ani, numarul de copii ale genei AMY1 care administreaza aceasta enzima salivara, situata pe cromozomul 1, a crescut la specia umana, inzestrandu-le pe persoanele care secreta cantitati mari de amilaza salivara cu un avantaj nutritional selectiv.
Aproximativ un miliard de persoane sunt in prezent supraponderale. Sedentarismul si alimentatia dezechilibrata fac parte dintre elementele care favorizeaza obezitatea, dar exista si factori genetici care predispun la obezitate. Aproximativ 5% dintre persoanele obeze sunt purtatoare ale unei mutatii pe una dintre genele care controleaza apetitul, suficient de puternica pentru declansa obezitatea. Studii recente au identificat 70 de gene ale obezitatii comune, insa impactul lor este slab si nu explica decat o mica parte a riscului genetic (4%). Regiunea din genom care contine gena AMY1 explica aproape 10% din riscul genetic.
Doua ipoteze au fost formulate pentru a explica acest rol favorizant al obezitatii al deficientei in amilaza salivara. Masticatia alimentelor si digestia lor partiala in gura ar putea avea un efect hormonal ce declanseaza un nivel mai mic al satietatii la persoanele cu mai putina amilaza. Potrivit celeilalte ipoteze, slaba digestie a amidonului ar putea modifica flora intestinala si, astfel, sa contribuie indirect la obezitate sau chiar la diabet, asa cum sugereaza primele studii realizate pe persoane cu saliva bogata sau saraca in amilaza. Persoanele cu putina amilaza salivara au astfel o glicemie anormal de ridicata atunci cand mananca amidon.
Aceste rezultate deschid noi perspective de preventie si tratament in cazul obezitatii, care vor tine cont de digestia alimentelor si transformarea lor in tractul intestinal.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
