Suntem capabili să pregătim viitorul pentru copiii noștri?!

Când am decis să mă implic în viața publică am realizat un ”inventar” al problemelor cu care se confruntă băimărenii și românii, dornic să identific și să propun soluții pe care să le aplicăm împreună. Nu sunt puține iar unul dintre fenomenele sociale cu efect negativ asupra întregii societăţi este cel al copiilor rămași acasă, ai căror părinți sunt plecați în străinătate. Scenariul este același. Aflați în impas economic și neavând alte perspective, unul sau ambii părinți au decis să plece din țară pentru a asigura veniturile necesare familiei. Planul inițial gândit pentru doar câteva luni, poate o jumătate de an, necesar pentru a strânge suficienți bani pentru a le asigura celor mici un viitor mai bun s-a dovedit a nu fi viabil căci realitatea nu se potrivește cu așteptările părinților. Ajunși într-o altă țară și muncind din greu pentru străini, de cele mai multe ori în condiții grele, nu le asigură veniturile sperate astfel încât după plata chiriei și a costurilor necesare subzistenței sumele trimise acasă sunt mult mai mici decât și-ar dori. Evident, există și familii de români care reușesc să ajungă unde-și propun din punct de vedere financiar, dar asta nu se întâmplă de pe o zi pe alta, ci de cele mai multe ori după mulți ani, uneori chiar foarte mulți ani de muncă.

Ani în care sentimentul de vină este copleșitor. Căci cine și-ar dori să trăiască la mii de kilometri depărtare de copilul său? Să pierzi prima zi de școală, să nu-l ajuți la realizarea temelor, să nu ai posibilitatea de a-i oferi sprijin efectiv când are nevoie , să nu ai posibilitatea de a-l duce la medic atunci când are o problemă de sănătate sau să-ți vezi copiii doar în pozele postate pe rețelele de socializare și să vorbești cu ei doar la telefon, trebuie să fie dureros și copleșitor. De cealaltă parte, cei mici rămași acasă adorm de cele mai multe ori cu lacrimi în ochi și chiar dacă au haine mai bune decât înainte și un telefon la fel de performant cu al colegului de bancă, resimt tot mai acut lipsa părinților. În cazurile fericite copiii rămân în grija unui singur părinte sau a bunicilor, dar există și situații când aceștia sunt lăsați în grija rudelor sau a vecinilor, oameni binevoitori dar care nu pot compensa afecțiunea și lipsa părinților. Iar efectele acestui fenomen sunt devastatoare pentru că vulnerabilităților emoționale și sociale generate de absența părinților adaugă un sentiment de vinovăție, copiii trăind cu sentimentul că plecarea părinților este din cauza lor. România trăiește această tragedie de peste 10 ani, mii de familii fiind despărțite fizic și afectiv, de ani de zile, consecințele sociale fiind greu de cuantificat. Nu de puţine ori, datorită distanței și oportunităților ivite părinții se despart, abandonându-și copiii și bătrânii care ajung în sistemul de asistență socială, mecanism incapabil sa înlocuiască mediul familial necesar dezvoltării armonioase a copiilor.

Pentru a veni în sprijinul copiilor maramureșeni, aflați în această situație dificilă, împreună cu colegii mei din cadrul Centrului de Cercetare și Formare a Universității de Nord Baia Mare am hotărât să milităm pentru înființarea a două servicii sociale care să furnizeze sprijinul necesar asigurării dreptului la identitate, sănătate și educație pentru copiii aflați în situație de risc şi separare de familie, din cauza părinților plecați la muncă în străinătate. În perioada următoare, vom înființa în Municipiul Baia Mare un centru licențiat în asigurarea de servicii integrate, locul unde 180 de copii maramureșeni, 60 dintre aceștia din Municipiul Baia Mare, vor primi sprijinul specialiștilor care îi vor pregăti pentru a traversa cu bine situațiile de criză familială. Prin aceste activități ne propunem completarea serviciilor sociale oferite de autoritățile locale, convinși fiind că doar împreună vom reuși să oferim copiilor noștri șansa la un viitor mai bun, dezvoltarea personală și împlinirea lor socială, ca cetățeni responsabili ai municipiului și județului nostru .
Un mare scriitor al secolului al XVIII-lea spunea … Copiii încep prin a-și iubi părinții, pe măsură ce cresc încep să îi judece, uneori, îi iartă, de cele mai multe ori nu! Stă în puterea noastră, ca împreună să avem grijă de familiile şi copiii noștri, astfel încât să stopăm exodul părinţilor, dar mai ales traumatizarea unei generaţii a cărei unică vină este ca s-a născut într-o ţară care nu îi iubeşte suficient de mult!

Bogdănel Gavra