Cea mai mare nenorocire pe care a trăit-o omenirea în secolul trecut a fost al doilea război mondial. Peste 6 milioane de oameni, majoritatea evrei, au fost uciși în lagărele de exterminare. Calvarul unora dintre supraviețuitorii Holocaustului nu se termina însă odată cu războiul. Au venit comuniștii. Și, dacă mai rămăseseră cu ceva, comuniștii le-au naționalizat, cum au spus ei. Mulți au luat calea exilului. Au preferat să plece fie în Israel, fie în SUA sau în alte țări. Bineînțeles că și-au pierdut cetățenia română.
După 1989, cum era și firesc, oamenii și-au revendicat proprietățile. În România, retrocedările tărăgănează de 29 de ani. La fel și acordarea pensiilor pentru supraviețuitorii Holocaustului. Deși a fost de acord ca trebuie să plătească aceste pensii, statul român le cere acestor oameni să vină cu dovezi că sunt supraviețuitori ai Holocaustului. Din când în când, Departamentul de stat american, care a creat un departament special pentru problemele legate de Holocaust, trimite un om la București ca să discute cu autoritățile și să le atragă atenția că, pentru mulți supraviețuitori, majoritatea trecuți de 90 de ani, nu mai e timp.
Thomas K. Yazdgerdi, trimis special pe problemele Holocaustului: „Vorbim despre pensiile obişnuite acordate supravieţuitorilor Holocaustului care au fost cetăţeni români, care la sfârşitul războiului au plecat în Israel sau SUA sau în alte ţări şi şi-au pierdut cetăţenia română, dar au fost cetăţeni români şi ar trebui să primească o pensie. Guvernul a fost de acord cu asta, dar de cele mai multe ori e dificil pentru aceşti supravieţuitori să aducă actele doveditoare că sunt supravieţuitori. Credem că există modalităţi prin care să fie simplificată procedura şi guvernul român înţelege şi lucrează cu noi să simplificăm această povară ca oamenii să-şi primească pensiile.”
Ioana Dumitrescu: „Ce aşteptaţi, în afară de promisiuni, de la guvernul României?”
Thomas K. Yazdgerdi: „Cred că au făcut deja câte ceva. În 2016 parlamentul a adoptat legile necesare prin care pensiile sunt majorate şi de asemenea se simplifică accesul la bani pentru supravieţuitorii Holocaustului. Mai sunt chestiuni de rezolvat, obstacole, pe care sperăm ca guvernul român să ne ajute să le rezolvăm şi cred că există şi bunăvoinţă. De exemplu, dovedirea că o persoană este supravieţuitor al Holocaustului; dacă au fost plătite compensaţii de guvernul german unui supravieţuitor al Holocaustului, credem că e o dovadă destul de bună. Asta ar trebui să diminueze povara celor care se chinuie să strângă documente. Pentru că o persoană care a supravieţuit şi a plecat după război nu are documente de atunci şi oamenii aceştia sunt şi foarte bătrâni, au peste 90 de ani. Ar fi dificicil să-i împovărăm!”