Un caz cu totul și cu totul aparte a fost făcut public pe rețelele de socializare. Vrem să vă prezentăm și noi cazul, contribuind la ajutorarea aceste familii:
Unu din zece copii din mediul rural nu are suficientă mâncare și se duce flămând la culcare. Aproape o cincime dintre elevii de la sate merg peste 8 kilometri pe jos, pentru a ajunge la școală. Sunt concluziile unui raport realizat de Fundația World Vision România. Țara noastră rămâne în fruntea țărilor europene în care copiii constituie categoria socială cea mai expusă sărăciei și excluziunii sociale.
În Munții Maramureșului, termometrele indică temperaturi de -20 de grade de zile întregi. Drumurile existente au fost acoperite de îngheț și de zăpadă. Adrian, copilul de școală al familiei Șimoniac, își face singur cărare prin nămeții care-i trec de genunchi. Parcurge patru kilometri până în sat, în Poienile de sub Munte și patru kilometri până înapoi acasă. În fiecare zi. În cătunul în care s-a născut, singurii parteneri de joacă pe care-i are sunt frații lui. Șase la număr. Trăiesc toți într-o casă de doar 20 de metri pătrați. Fără vecini, fără curent, fără apă, fără acces la servicii medicale. Judecând după imagini, ai putea crede că viața acestor copii este ruptă dintr-un basm. Însă realitatea de zi cu zi este dintre cele mai triste.
Vasile Șimoniac este capul familiei. Are 65 de ani și aproape tot atâtea oi de îngrijit. Indiferent de anotimp, se străduiește să le țină sănătoase. Animalele sunt cele care le asigură hrana tuturor.
Ana Șimoniac nu a avut niciodată în casă o mașină de spălat. Nici aragaz. Lucrurile care oferă confort în anul 2022 nu și-ar găsi locul în căminul familiei din deal. Singura șansă la normalitate ar fi un nou început. O casă nouă. În sat. Aproape de școală, de electricitate, de apă curentă și de servicii medicale. Doar așa, copiii care nu îndrăznesc să aibă un vis, cât de mic, ar putea primi o șansă la educație, la sănătate, la un viitor.
Cei șapte copii nu au citit prea multe basme. Au învățat să spună doar rugăciuni, la lumina lămpii. Iar anul acesta, de Crăciun, speranța a intrat, pentru prima dată și în casa lor. Cu o mână le-a dus daruri, iar cu cealaltă a pus temelia unui cămin nou pentru familia din munți, în centrul localității Poienile de sub Munte. În sfârșit, există și pentru ei o speranță. Copiii îndrăznesc să creadă în existența unor supereroi. Iar aceia ați putea fi chiar voi! Ajutați-ne să scriem împreună o poveste cu un final fericit.
Construim o casă pentru copiii din munți:
***Mulțumiri celor care, în tăcere, au descoperit acest caz și care, la rândul lor, au îndrăznit să creadă că pot schimba lumea în bine. Mulțumiri tuturor celor care au sprijinit și care vor sprijini acest demers. Sus inimile!
Da si guvernu care are responsabilitate de asa cv nu face nimik
Primaria la fel pt astfel de cazuri de ce nu se apeleaza la fonduri europene
Doar pt piscine si prostii prin orase acolo se pot obtine bani dar pt ce trebuie cu adevarat nu se poate …….