Semiluna-n zori. Cer acoperit. Esential e ca suntem plecati din Baia Mare dimineata la ora 7. Tinta o constituie Piatra Cerbului din Defileul Lapusului mal drept si Cascada Pisatoarea. Pornim din Baia Mare pe drumul de Targu Lapus si imediat dupa Copalnic Manastur vedem spre dreapta indicatorul rutier Preluca Noua 6 km. O luam pe carosabilul excelent atacand serpentinele spre poalele nordice din dealul Florii care ating baza unei alungite poieni abrupte. Panta e din ce in ce mai accentuata iar dupa 3-4 km zapada umeda acopera aproape-n totalitate calea de rulaj.
Pe Piatra Cerbului fotografiind bucla Lapusului – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
La ora 8 suntem la aproximativ 1,5 km de dealul Manasturului. Intr-o bucla marcata de o livada mica de pruni ne atrag atentia sisturile cristaline spalate de paraul din dreapta.
Ne luam rucsacii, betele de trekking si pornim pe drum iar dupa prima serpentina scurtcircuitam pe o potecuta. Nu peste mult ajungem in saua marcata de cele 3 gospodarii. De aici drumul judetean face volta suind prin dealul Pietrarului spre dealul Florii, in varf (810 m) pentru a se frange dupa circa 2 km spre sud.
Lasam la stanga Preluca Veche, coboram spre dealul Corbului si spre raul Lapus (asta insemnand vreo 9-10 km). Pe-acolo ar fi prea mult de talpuit (o vom face la intoarcere).
Dupa ce luam anumite relatii de la un localnic, pornim spre sud pe drumul de tara mocirlos care ajunge-n valea Rea. Deoarece nu am fost deplin consiliati nu continuam pe drumul de carute si valea Rea (malul drept) suim tangent stanga pe un muncel. Sarim adesea gardurile care separa parcelele cu fanata sau arate/cultivate secular pe terase inguste si intalnim doar urme de mistreti tineri si caprioare.
Dupa o ora de mers ajungem pe un varf cu mesteceni unde dam peste cele dintai exemplare de ienuperi caracteristici pentru Defileul Lapusului si Tara Chioarului (in general, de la Razoare si Groape spre Preluca Veche, Preluca Noua, dealul Corbului, Aspra, Sahelbe, Codru Butesei si pana in zona Durusa–Varai–Valisoara).
Traseul ales de noi conform indicatiilor nu e deloc usor. In primul rand deoarece ne obliga sa coboram in fund de vai urmat de urcus accentuat in culmi…
Nu avem ce face si o taiem prin albii troienit-umede.
Suim versantii cu faget rar si mestecanis spectaculos apoi prindem un drum pastoral vechi. El ne scoate dupa aproximativ 2 ore de la plecare pe Secatura (702 m) la rastignirea cu cruce straveche.
Doua bancute si o masuta marcheaza ruralul loc de popas.
Privim spre vest si identificam Copalnic Deal, Aspra, Preluca Noua si Pitigaia (varfuletul dintre Preluca Noua–Aspra–Codrul Butesei pe care s-a construit in urma cu 2-3 ani cocheta bisericuta greco-catolica in stilul maramuresan al bisericilor de lemn).
Marsaluim o vreme pe culmea cu aspect de podis apoi reintram in drumul Sapardului.
Coboram drumul catre dealul Corbului si nu peste mult apar cele dintai gospodarii ale acestuia, grajdurile si surile inconfundabil tuguiate si acoperite cu paie patinate de vremi.
Varful Paltinului (730 m), cu releu radio si linia de medie tensiune e la stanga. Coboram totusi pe drumul inca putin circulat si dam de alte gospodarii situate sub ampla bucla marcata de alunecari de teren.
Avem sub noi traditionala arhitectura chioreana iar la stanga o gospodarie ceva mai recenta.
O luam intr-acolo dand peste un gospodar amabil care ne spune ca ne aflam la cea mai sud-vestica gospodarie din Preluca Veche.
La dreapta, dincolo de drum, debuteaza dealul Corbului, un grup mai consistent de case, bisericuta de lemn si scoala ce se afla ceva mai spre raul Lapus (sud).
Il intrebam de parcursul spre Piatra Cerbului si atunci ne conduce prin livada spre fosta biraie (primarie), cea mai veche casa (de patru secole) din Preluca Veche. In apropiere are un grajd traditional tuguiat. Din sura cu aceeasi arhitectura si acoperita de-asemeni cu paie a mai ramas doar scheletul.
Taranul ne imbie cu palinca de prune, il refuzam respectuosi dupa care ne indica o poteca ce duce prin livada sa spre sud-est, acolo unde vom da de valea Morilor (pe harta eronat trecuta valea Mortilor).
O traversam peste o punte, putin in aval de conflueta celor trei vai care o formeaza: a Satului, cu obarsia in Preluca Veche, a Secaturii, cu un mic cimitir pe malul drept si cea mai vestica, aceea a Rachitilor.
Relieful ne obliga sa mergem o vreme in amonte mal stang unde prindem o poteca ingusta ce suie pe varful Paltinului (versantul vestic).
Ajungem astfel la obarsia unui valcel sec de unde o taiem oblic dreapta. Constatam ca suntem de-acum in lumea dolomitelor cu aspect de spinari gresoase erodate, alteori intercalate cu cuartite aluvionare.
E tot mai insorit iar panorama din ce in ce mai vasta, deosebit de impresionanta cea peste Rau (Lapusul in denumirea localnicilor), spre Dealurile si Rapa Vimei.
Ne atrag atentia culmile lungi scurse de la nord spre sud, incepand din Preluca Veche spre Preluca Noua, Aspra, Sahelbe, invariabil terminate in malul drept al raului Lapus prin niste terase semicirculare. Aici in a doua parte a lunii mai apar orhideele din genul Orhis pauster cu varietatea crem sau ciclamen.
Noi ne indreptam catre terasa care spre est, formeaza Piatra Cerbului despicata nord-sud de cascada Pisatoarea.
Evaporarea mare ne impiedica panoramarea la est catre Tibles si Hudin.
Doar paduceii teposi si siluetele zvelte ale ienuperilor, verzi-argintii, puncteaza relieful accidentat.
Valcelele, ca si malul drept al raului Lapus sunt acaparate de faget si stejaris.
Dupa aproape 4 ore de la plecare dam de un sleau de carute ce ne conduce deasupra prapastios-impresionatei Piatra Cerbului.
Pereti dolomitici inaltati la 120-150 m deasupra albiei Lapusului, acompaniaza malul drept al raului spre dealul Corbului si Aspra.
Aici, spre sud, raul Lapus realizeaza o bucla de 180 grade incadrand un pinten impadurit, cu numeroase doboraturi de vant (asemanator cu bucla raului Lapus din aval de gura vaii Morilor, in dreptul Custurii Cetatele).
Prin luna iunie stancariile de aici sunt inrosite de maci salbatici purpurii, animati de briza.
Dupa repriza foto coboram cu grija in valea Curetiului (mal drept) si imortalizam repezisurile amonte/aval dinaintea primei si majorei caderi de aproximativ 35 m.
Avem drept fundal o parte din bucla estica a raului Lapus.
Traversam firul vaii si dam peste tulpini putrezinde de fag pe care s-au aciuat sute de ciupercute amintind de celebrii fluturi americani Monach.
Imediat dupa aceea zarim cele dintai buchetele de Primula veris, galben pal.
Suim valea Curetiului pe malul stang-dolomitic/accidentat si remarcam colonii minuscule ce aduc a miniaturale verze a la Bruxelles – urechelnite – Sempervivum tectorum, verzi-sangerii.
Pentru a cobora la baza primei caderi de apa a cascadei Pisatoarea trebuie sa ne angajam initial pe o culme sudica descendenta, impadurita.
Imediat dupa ce depasim valcelul cu torent sec trebuie sa o luam in dreapta pe versantul abrupt, taind-o peste un alt valcel umezit de un izvor.
Riscul deraparii pe roca umeda si frunzisul de abia despovarat de nea este omniprezent, motiv pentru care deplasarea este nespus de precauta.
Ajungem sub cascada Pisatoarea cu marea ei cadere de apa (vreo 30-35 m). Are drept perete calcarele regresiv erodate si intunecate ca o pseudo-grota pe malul stang.
Se declanseaza furia fotografica. Apoi, traversam si coboram pragul pentru a ajunge deasupra celei de-a doua caderi ( 12-15 m).
De acum inspre valea Curetiului (aval) avem de parcurs o ultima portiune prin albia inclinata la 30 grade, pret de cel mult 50 m, inaintea confluarii Lapusului (mal drept).
Pe malul stang vedem alte buchetele de primule. Incredibil, primavara e deja aici, orice s-ar spune.
Ne rupem cu greu, dupa vreo jumatate de ceas de bucurie, de cascada Pisatoarea cu alb-straveziile stergare de apa.
Mai bine de o jumatate de ceas ne trebuie pentru a sui versantul si iesi pe un brau deasupra verticalelor stratificari dolomitice din valea Curetiului (malul stang).
Ne mai oprim pentru a savura soarele, fierbinteala zilei, perspectivele extraordinare, cu cascada Pisatoarea si iesirea raului Lapus din bucla in plonjeu.
Dam peste cea dintai buburuza ivita curajos din carapacea iernii.
Poposim pe la 13,30 pe crestetul stancariei, in palcul numerosilor ienuperi ce s-au usurat de povara margelelor albastre a fructelor cu miros de eter depuse pe solul arid.
Facem prima plaja in 2007, ne mancam merindea si ne dregem setea cu ceai si cafea. Apoi pornim evitand larg prin dreapta primul valcel, suim in culme, in timp ce soarele lumineaza planurile dinspre dealurile Vimei.
Prindem apoi un picior nordic, la stanga lui apare o halda a unei galerii de prospectare geologica, in curs de auto-ecologizare.
Apar terasarile iar dolomitele sunt adesea acoperite de minuscule pernite verzi-auriu catifelate de muschi.
Se ivesc si claile, apoi gardurile din barne paralele ne ofera ritmurile lor (foto)grafice.
Ne luam treptat ramas bun de la paducei si ienuperi si ajungem la sud de varful Paltinului si huciul punctat de un solitar pin adult. De aici se deschide o panorama spre un apendice al localitatii Preluca Veche ce conduce spre dealul Magureniului si localitatea cu acelasi nume.
La est perspectiva descinde-n succesive amfiteatre spre Groape si Razoare.
Spre nord-nord-est apar gospodariile ceva mai grupate ale Prelucii Vechi in timp ce turlele celor doua biserici se suprapun intr-o ascendenta linearitate.
Am putea continua pe langa cele doua biserici si scoala spre culmea arida iar dupa ca am ajunge acolo s-o luam la stanga pentru a da in drumul Sapardului. Ni se pare mult prea departe.
De pe versantul nord-vestic al Paltinului o luam spre valea Satului pe care o traversam.
Suim pe o poteca cu serpentine si iesim la un mic cimitir familial si o troita.
Deasupra, dincolo de gardul viu din carpen si nelipsitul sir de pruni e o solitara gospodarie.
Continuam tangent, pe curba de nivel, coboram si trecem valea Secaturii pe sub cimitir.
Doar valea Rachitilor ne mai desparte de dealul Corbului si drumul pietruit pe care am venit dimineata. Noi o luam, in schimb, de la cimitir pe culme-n sus, initial prin livezi si pe langa trei gospodarii apoi pe sleauri mocirloase de caruta.
Ploaia incepe timid apoi o tine mocaneste.
Ajungem pe Secatura si ne punem pelerinele. Ploaie e rece, ca de toamna.
Decidem sa continuam pe drumul Sapardului, urmam serpuirile ascendente, lasam la dreapta ultimele gospodarii din Preluca Veche si ajungem in culme.
De aici o cotim spre vest si depasim o cruce odinioara protejata de un chiosc-copertina.
Fagetul matur se intercaleaza cu conifere.
Depasim varful Florii, coboram dealul Manasturului (saua).
Cei 4,5 km marsaluiti din Secatura pana aici ni s–au parut interminabili datorita oboselii, inserarii si ploi.
Pana la masina facem aproximativ 1,5 km, incheiem dupa 9,45 ore aceasta inedita (aven)tura care cu siguranta a insemnat 25 km talpuiti.
Asta nu spune mare lucru daca nu avem in vedere si faptul ca am suit, coborat si resuit o multime de vai si culmi, de la circa 200 m pana la 800 m.
Prin aceasta particularizandu-se de fapt nicand marcatele trasee turistice pitoresti din malul drept al Defileului Lapusului, din Razoare si pana la Remecioara.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu nemarcat, cu o lungime de circa 25 km si 9-10 ore de mers, care pune probleme de orientare celor fara harta, busola si experienta.
Necesita atentie deosebita pe Piatra Cerbului (abrupturi) si la vizitarea Cascadei Pisatoarea.
Odata cu topirea zapezii accesul auto se poate face prin dealul Florii – Preluca Veche sau din dealul Corbului.
Va recomandam traseul din a doua parte a lunii mai cand apar orhideele si infloresc miile de pruni si ciresi.
Foto: Pe Piatra Cerbului fotografiind bucla Lapusului
Sursa: Lucian Petru Goja